fă ești o curvă

murdară și strâmbă

dacă-ai ști ce cuvinte

îmi vin pe limbă 

fi-ți-ar rochia franjuri 

să-ți fie 

și cipicii roși de rugină 

mă pui să…

începe să plouă

aștept într-o mașină afară

precum un copac uscat de dorințe

încerc să țin vântul cu pâine și sare

viața mă lovește acolo unde simt

mai mult

în lipsa dragostei mănânc dulciuri

adorm și mă trezesc precum un lepros pe care nu l-a

atins

niciun om vreodată

un te iubesc ar fi de ajuns

îmi fac focul singur

citesc despre cine se îmbolnăvește mai…

E august şi mi-e dor de tine,

ca lanului de grâu să fie pâine.

Dospeşte doru-n mine, e maia

Miroase, blând,  a ploaie şi-a vis, pe undeva...

E stranie iubirea şi plină de culoare,

E august, iarăşi, uite, şi încă mă mai doare.

Şi nu mai am paleta,

iar pensula-i uscată,

Azi te-aş picta pe gânduri,

mai mult ca niciodată...

Lipseşte, însă, albul

Şi ţi-aş picta ninsoare,

Se naşte-n mine verbul,

Dar tot în…

Un palmier mi-a fost, prin secetă, iubirea.

Ea răscolea-n nisip după lumini și musturi 

Și se-mpingea spre cer de propriile-mi șisturi,

Cu dor de ducă-înalt, cu aripi... vântuirea.

Răbda genuni de foc, izvor trufaș de soare,

Prin lungi tăceri de lut, în timpuri încuibate.

Doar simfonii de val din mări îndepărtate

Și-o liră dintre nori o…

mi-e tare frig acum, iubite…

aprind în mine o făclie;

îţi dau şi ţie una, uite,

aprinde-o! doar s-or cununa

a' noastre focuri, pe vecie…

e frig în mine, dar la noapte,

mă voi muta cu drag în tine.

voi zăvorî a ta intrare

şi-oi slobozi cheia în mare.

apoi cu degete de dor,

prin inimă am să-ţi deretic,

iar la fereastră am să-ţi ţes

perdea de vis şi muselină,

cununi de nuri am…

Și Bacovia mi-a vizitat satul

după un meci de fotbal

copiii erau uzi leoarcă

de emoție și bucurie

campionii râd și plâng

în același timp

Dumnezeu surâdea mulțumit

vedea și El

cum dușmanii…

Un glas fără cuvinte din adâncul meu

ajunge nevăzut la margine de gânduri

pe trunchiul despicat al unui curcubeu

cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,

iar…

o să te schimbi

fața o să-ți strălucească

ochii

de vampir vor aprinde noaptea

pereții



în fiecare colț al camerei vei pune un zâmbet

de dragoste

nu te vei mai îmbolnăvi niciodată

vulcanii din piept vor fumega într-un apus mocirlos

sărutul meu îți va rescrie adn-ul

precum un microb ce vrea să iubim de parcă ne-am salva

de noi înșine banii încetinesc

iubirea

pretinde mai mult decât crucea obositoare

a unui dumnezeu care…

Contemplu soarta lumii de pe-o creastă, 

acolo unde spirite vorbesc un grai

agrar, străvechi, necunoscut;

Și unde răsuciți de vânt…

Păcat de moarte săvârșești

În ura ta de frate;

Tabloul ți-e sluțit de măști

Și estompări uscate.

Damblaua minții omenești

Perfid mocnește-n spate;

Păcat de moarte săvârșești

În ura ta de frate.

E primăvară între clești, -

Renaște viață-n rate;

Răsar doar florile rusești,

Decisu-ai, măi, "frate"

Păcat de moarte săvârșești...

când trece ea, zebra

mă cuprinde febra

când își adie părul

îmi saltă în gât mărul

și oftez din plin

când ea trece lin

peste mine în salt

arcuit și înalt...

si mă uit prostit

la piciorul dezgolit

ce mi l-a pus pe gât

să nu mai cuvânt!

să nu mă avânt!

nici n-aveam de gând

să mai strig în vânt...

în zadar grăiesc

sub picior domnesc

sub papuc ceresc!

sunt umilul, sunt…

Kilometrul dacă-i antic

nu mai este kilometru

când la poezie-s paznic

n-oi fi Pavel n-oi fi Petru

Nu mai este kilometrul

care-a fost totuși odată

pălăria mea cu fetru

pare steaua…

pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă

nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu

nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă

că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puțin eu



nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim

da pe fiul unei măgărițe care știe vorbi omenește

din spatele meu diavolul pus la patru ace și slim

mi-a zis nu-i păcat cât dorința pentru bine și rău înmulțește



apoi a…

Când ploaia ce tocmai începe

Să-și verse în spume, urlând

Simboluri ce nu pot concepe,

Îmi caut răspunsuri în gând.

Văd cum se spală văzduhul,

Cum tremură iarba crescând,

Cum umbre vin peste duhul

Apusului, noapte născând.

Și-n mijlocul  ceței  turnate

Din streașina care se scurge,

Mă-ncearcă emoțiile toate,

Prin degete, viața îmi curge .

Știu,  sunt iluzii de…

te-am așteptat ca pe-o împărtășanie

te-am căutat ani la rând pe drumuri neprietenoase

dar tu erai aici

faclă în întunericul necuvintelor mele

tu clipa mea albastră desprinsă dintr-o acuarelă

azi îmi alergi desculț prin poeme

pictând curcubeie fiecărui vers

ești pală de briză sălbatică zbătându-mi-se-n suflet

ospăț râvnit de setea aprinsă pe buze flămânde

mă bântuie toate viețile pe care le-ai…

poți să-ți imaginezi cum îți ating sânii

cum îți descopăr buzele arse

dintr-o parte în alta

și mâna îți trece prin păr umbra lunii

înalta

poți să-ți imaginezi o mână și-o gură de vină

te caută-n carne până la oase

cu liniștea de după intrigantă deplină

îți umplu de sare formele joase

poți să-ți imaginezi vântul cum ne mângâie trupul

precum o atingere ce-ar preface în scrum

tot ce știai până azi…

În numele trecutului și al viitorului,

am hotărât să trăiesc în prezent.

Mă identific cu piatra, iarba și fiarele pădurii.

Arunc năvodul în apele mărilor, 

să-mi culeg peștii hristici

care mă vor conduce în Cana Galilei

pentru o ultimă întrevedere cu fratele Iuda.

Nu sunt efemeridă,

trăiesc în acest prezent de miliarde de ani.

Port și îngrop cruci albe și negre, vechi și noi, 

îmi acopăr umerii cu hlamide…

cum strici tu râzând

tăcerile mele...

îmi vine să te vând

pe-un braț de surcele

râzând mă faci să cred

că ard în zadar

că degeaba șed

pe vatra de jar

și mă scutesc de viață

și mă ascund la față...

numai fiindcă aștept

plan divin și nedrept

plan nedorit așteptat

din semne mute aflat

și n-am cum să fug

să fug de pe rug...

iar tu strici râzând

ritul meu solemn

îmi vine…

La amiază demonul mi-a zis:

Hai, nu te-ai apucat de scris?

Am treabă, vino diseară,

i-am răspuns.

Desenam aripi și aruncam

ghemotoace de hârtie în jur.

Se făcuse noapte și teancul tot creștea.

Hai, nu te-ai apucat de scris?

Lasă-mă-n pace, am strigat

și demonul a plecat.

Dacă tu nu vrei să plângi,

nu o să plâng nici eu,

a șoptit deodată cineva.

Nu am știut de când stătea

acolo îngerul și…

Aici noaptea vine mai greu

apa se agață cu palmele de lumină și nu mai vrea să-i dea drumul,

caracterele noastre încă intacte sunt prinse împreună în oglinda de spațiu și timp într-un mit al destinului și al morții

precum marginea unei stânci,

acea piatră magică fără suflet, fără trecut, fără culoare și fără nume...

în cuibul răvășit, un șarpe tremură ușor,

un violonist cântă la capătul podului,

inventând câte un viitor alternativ cu litere…