Călător astral

[Monica Pester]

În numele trecutului și al viitorului,

am hotărât să trăiesc în prezent.

Mă identific cu piatra, iarba și fiarele pădurii.

Arunc năvodul în apele mărilor, 

să-mi culeg peștii hristici

care mă vor conduce în Cana Galilei

pentru o ultimă întrevedere cu fratele Iuda.

Nu sunt efemeridă,

trăiesc în acest prezent de miliarde de ani.

Port și îngrop cruci albe și negre, vechi și noi, 

îmi acopăr umerii cu hlamide regale,

pe care, din timp în timp,

le schimb cu podoabe noi sau zdrențe de cerșetor

Și totul, într-un prezent continuu,

asud, gândindu-mă la Antarctica și

îngheț când umblu prin dunele Saharei.

Iar sufletul, sufletul își numără pașii,

un-doi, un-doi, ca și când și-ar îndeplini o misiune 

de călător astral.

Al acestui prezent veșnic...

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos, Mihaela.  Voi mai scrie cu siguranță si în vers alb.

[Mihaela Popa]

cred că versul liber vă prinde excelent doamnă Monica Pester

am citit cu plăcere

[Monica Pester]

Bună observatoare, ca de obicei, Floare . Mulțumesc mult  !

[Monica Pester]

Incurajarile tale ma umplu de bucurie, Lisia  !

Esti prea generoasa  !

[Vasilisia Lazăr]

Ooo, o poezie excelentă, Monica! Atât de frumos curge! Și e atât de esențială! Felicitări! Mai vreau!

[Monica Pester]

Prețuire de doua ori mai valoroasa când vine din partea celui pe care-l prețuiesc. Da, Iuda este un arhetip al trădării, dar Sinele nostru interior, al fiecăruia, speră sa-i fie ștearsă amintirea. Și da, trăim intr-un prezent veșnic, nu numai ca metafora a existentei ci, mai ales, ca adevăr universal al paradigmei cuantice. Mulțumesc pentru implicare în Trăirile mele, d-le Katin!

[Mihai Katin]

pentru o ultimă întrevedere cu fratele Iuda.  dar de ce o ultima, Iuda este un arhetip al celui ce tradeaza si isi  asuma tradarea, este alaturi de noi de mii de ani!

Nu sunt efemeridă,

trăiesc în acest prezent de miliarde de ani. interesant mod de a metaforiza existenta

asud, gândindu-mă la Antarctica și

îngheț când umblu prin dunele Saharei. o frumoasa antiteza adresata ratiunii

Iar sufletul, sufletul își numără pașii,

un - doi, un - doi, ca și când și-ar îndeplini o misiune

de călător astral.

Al acestui prezent veșnic... da, este adevarat, putem fi condamnati sau ne putem singuri damna la un prezent  ce anuleaza tiparele trecutului si pe cele viitoare, un prezent al alienarii sufletesti in primul rand...

cu pretuire!