A venit noaptea...

[Predușel Elena]

Aici noaptea vine mai greu
apa se agață cu palmele de lumină și nu mai vrea să-i dea drumul,
caracterele noastre încă intacte sunt prinse împreună în oglinda de spațiu și timp într-un mit al destinului și al morții
precum marginea unei stânci,
acea piatră magică fără suflet, fără trecut, fără culoare și fără nume...
în cuibul răvășit, un șarpe tremură ușor,
un violonist cântă la capătul podului,
inventând câte un viitor alternativ cu litere inversate, de neînțeles lângă fricile ce sfârșesc în neant,
lumea reală este o iluzie mai mare decât închipuirile de nestăvilit, naufragiu în tăcerea lacrimilor,
epava unui tren pe fundul ierbos al lumii...
să zbori acolo, sus, lângă norul liliachiu
voi înota către tine....
a venit noaptea...

[Chris]

frumos! am intalnit imagini deosebite

epava unui tren pe fundul ierbos al lumii...

apa se agață cu palmele de lumină și nu mai vrea să-i dea drumul,

[Ada Nemescu]

Un poem descriptiv .

Versul preferat: epava unui tren pe fundul ierbos al lumii..

aDa

[Grig Salvan]

Un poem ca o magie a înnoptării peste lume în general și peste suflet în special. Imagini ce reverberează, „apa se agață cu palmele de lumină” e superbă, „în cuibul răvășit un șarpe tremură ușor”, „un violonist cântă la capătul podului” parcă e o secvență dintr-un film de Fellini.

Distribuția cuvintelor în versuri ar trebui cumva revăzută, reorganizată vizual pentru o mai ușoară lectură, versurile foarte lungi duc la ideea de proză.

[Nuta Craciun]

E redată cu sesibilitate o stare de ”înnoptare”, o oboseală a eului liric care conștientizează că ”lumea reală este o iluzie” și-și dorește evadarea.  Îmi place ineditul imaginilor care încearcă să recreeze un ”viitor alternativ”  care să alunge fricile... Cred că se pot scurta puțin cele 3 versuri mai lungi, așezarea în pagină devine mai accesibilă citirii fără să știrbească sensurile.

[Amanda Spulber]

Mie îmi place imaginea apei care se agață cu mâinile de lumină. Nu știu, din păcate, violonistul creator de noi universuri este o aluzie la ceva anume? Dacă îmi puteți spune. Poezia e interesantă, dar într-adevăr așezarea în pagină îngreunează puțin lectura.

[Vasilisia Lazăr]

În general, excesul punctelor de suspensie nu face bine. O vreme, și eu am abuzat de ele. Acum le folosesc foarte rar.

O poezie frumoasă, mustind de metaforă.

un violonist cântă la capătul podului,
inventând câte un viitor alternativ cu litere inversate

Superb!

[Mihai Katin]

lumea reală este o iluzie mai mare decât închipuirile de nestăvilit, naufragiu în tăcerea lacrimilor,

Lumea este un vis,viata este  un vis   ne  spunea  Kazantzakis  in Hristos rastignit  a doua oara...

epava unui tren pe fundul ierbos al lumii...
să zbori acolo, sus, lângă norul liliachiu
voi înota către tine....
a venit noaptea...un final  sublim de proza  poetica!