mi-e frig, iubite!...

[Vasilisia Lazăr]

mi-e tare frig acum, iubite…

aprind în mine o făclie;

îţi dau şi ţie una, uite,

aprinde-o! doar s-or cununa

a' noastre focuri, pe vecie…

 

e frig în mine, dar la noapte,

mă voi muta cu drag în tine.

voi zăvorî a ta intrare

şi-oi slobozi cheia în mare.

 

apoi cu degete de dor,

prin inimă am să-ţi deretic,

iar la fereastră am să-ţi ţes

perdea de vis şi muselină,

cununi de nuri am să-ţi aşez

pe fruntea caldă şi senină

 

şi la sfârşit, am să-ţi rodesc

pământul sterp din carnea mea.

să nu uiţi poarta încuiată,

iubitule, să pot intra!…

.

.

a noastre focuri - licență poetică

[Grig Salvan]

Într-o lume dominată de întuneric și frig, avem imperioasă nevoie de căldura și lumina celuilalt. E o chemare, aproape un strigăt, de apropiere și contopire, un vis de reînviere și retrăire în altă dimensiune.

Începutul magnific luminat de cele două făclii ce „s-or cununa pe vecie”

[Vasilisia Lazăr]

Dan, m-ai copleșit! Ce să mai zic! Nu mai zic...

Dacă sunt de acord? Bineînțeles că vreau. Mai există vreo 7 cântece pe versurile mele. Unele foarte frumoase, altele doar frumoase. :)) Aștept marea surpriză! Mulțumesc mult!

[petrut dan]

Caragiale atunci când a asistat la zborul lui Aurel Vlaicu sau Traian Vuia că m-ai zăpăcit) a exclamat '' credeam că sunt singurul geniu în viață''! La fel și eu credeam până la poemul tău! Nu am nicio trebă cu nimeni nu cunosc pe nimeni pe acest site nu știu nimic despre ierarhii sau apartenețe lirice sau de orice altfel deci sunt liber să spun ce gândesc și simt! Am tot citit și recitit în speranța că voi găsi ceva să nu-mi placă  dar chiar așa tu nu ai nicio verigă slabă, acolo în lanțul liric chiar e totul perfect? Serios acum un poem superb, excelent pentru pus pe muzică, hai că o să mă străduiesc deși nu am mai compus de o viață dar poemul acesta merită. Cu voia dvs , doamnă, desigur!

[Vasilisia Lazăr]

Ada, mulțumesc mult pentru caldele cuvinte! Sincer, nu știu la ce te referi concret, dar nu conteză. Important e că ai vibrat la versuri. Îmbrățișări!

[Vasilisia Lazăr]

Alex, nu am cuvinte să-ți mulțumesc pentru că mi-ai sugerat varianta cu apostroful. Dacă ai ști cât m-am frământat să rezolv acel dezacord fără să stric ideea... Și nici că am găsit. Mulțumesc mult și pentru generoasa apreciere a poeziei!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc, domnule Katin, cu recunoștință și drag, pentru frumoasele comentarii pe care le faceți de fiecare dată!

[Vasilisia Lazăr]

Ana, ca întotdeauna, fericită și onorată de aprecierile tale. Le aștept, am emoții și mă bucură.

[Ada Nemescu]

Cine? cum? când s-ar putea despărți două suflete devenite unul?!

O metaforă întregul poem, cu atât mai emoționant cu cât vă știu povestea de iubire

aDa, cu emoție

[bolache alexandru]

O poezie deosebită! Felicitări! Dragoste e un foc care arde în două candele. Aș pune totuși apostrof după a' noastre focuri... Poezia dumneavoastră merită o ramă de aur...

[Mihai Katin]

este  un poem de dragoste ,o  elegie de dragoste ,este  ceea  ce regret  ca nu  pot  auzi  in rostirea  sufleteasca a glasului   pentru  ca acolo  ar fi  acea  profunzime  si  emotie  cu  care trebuie  rasplatita  o  asemenea inspiratie!