așteptăm următorul zvon într-un puzzle

vin cuvinte ceruite potcovite mereu întregi

curajul lor e limpede ca focul

unii spun că avem inima blestemată

străbate orașe inventate și doarme pe furiș

unii vor s-o imite mă amuză când se lovesc de scufundări cu adâncimi orbitoare



trăim într-o vistierie necunoscută

ai trimis hoții să cutreiere lumea

când ai aflat că cel mai drag peron se încurcase cu o vamă răzvrătită…

''Brățări, cercei și broșe, te-au înălțat ca zidul,

Oștiri avuşi turcoaze, iar din colan, turchinul.

Mai groaznic decât moartea, te-nfricoșează ridul,

Nemilostivul, zbirul, ce-i bea trufiei…

                       dă-mi un pahar viaţă

                       să-l prind in piept

                       i-am  aşternut un pat  

                       vine plânsul la adăpat

                      zgribulită lacrima se teme                

                     când picătura se furişează

                 …

mâine-mi voi deschide inima

tu să te oprești

când vântul va înceta să adune

la masa mea de oaspeți

toate leșurile vremii…

E-un lucru demn ca să-ți admiți nămolul,

Dar și mai sfânt de-l urci prin crin de apă.

Covor regal dă-i clipei, și nu țolul,

Când focul Lui se-aprinde în năstrapă!

E-același timp și slugă, și pohotnic,

Dar inima-i făcută-n noi să…

(III)

vara sprinţară -

peste trupuri încinse

poala pădurii

(IV)

bolta senină

pe oglinda întinsă -

floarea de nufăr

(XIII)

parfum de roze -

petale de catifea

primăvara-n spini

(IX)

boabe de rouă

s-au scurs din zorii zilei -

pământul arde

În van îmi risipesc gânduri şi vise

Păsări ucise, demult promise,

Mă răscolesc.

În toamnă cobor, mi-e frunza mormânt

Şi vântul, solid legâmânt,

Speranţei deşarte.

Mi-e frică de moarte?! Să zic nu-ndrăznesc

Dar mie de viaţă mi-e frică, firesc,

De golul de sticlă.

De abis pământesc mi-e frică, de mine,

Şi-n stoluri se duc arzânde ruine…

De dor mă golesc.

Sunt tot ce iubesc şi totul…

Cu mine tot mereu mă iau la sfadă,

Ca lemnul sâsâind ce-l toci c-un clește.

De-am dat stihiei setea mea nomadă,

De ce c-un hoit bătrân mă pedepsește?

Port altuia tăgârța-i de ciolane,

Sisif - nu piatra, ci străinu-i…

Florile

 (fantum)

Își leagănă culorile

și-mprăștie parfumul pur,

spre bolta-n haine de azur,

râzând în soare florile.

Își leagănă culorile

petale prinse în contur,

când se deșteaptă zorile,

și-mprăștie parfumul pur,

Spre bolta-n haine de azur,

înalță iar splendorile,

asemeni unui calambur,

râzând  în soare, florile

își leagănă culorile…

E.…

citesc prin dioptriile tale doamne

despre mine

în primăvara asta dată-n mintea copiilor

curcubeul se adapă și din noi femeile

ca și când am fi primit în dar

un buchet din penele păsării paradisului

și în brațe copiii

ca un decret de viață veșnică

îmi port pruncii la sân

și coasta aproape

lângă un dumnezeu cu mâinile la vedere

și viața în haine de duminică

nicio stea orfană nu iese nevie

dintr-o…

Durerea, bucuria, nu-s sufletului coajă,

Când plumb și aur piatra-i amestec săcărâmb?

Sălbatic drum prin lozii, miroase încă-a mlajă,

Când îmi aprind chibritul din steaua de carâmb.

Înnaripată jertfă pe-altar mă cere via.…

În întuneric mă încing

De mână cu luna mă plimb

Şi plâng şi tac

Şi iar în întuneric mă îmbrac.

Cui să arăt viermele?

Ţin mărul în mână

Şi lumea-i aplaudă dulceaţa.

Ah, cum mă roade viermele la rădăcină!

Mai plâng, mai tac, încep să zbier

Şi fac risipă de cuvinte.

Dar totu-i efemer

Şi adevărul, bumerang, se întoarce iar la mine,

Nimeni nu-l ţine.

Iar plâng, iar tac, mă-mpac

Cu viermele ce…

te-a hipnotizat înainte să plece 

pretutindeni îi simți prezența

până târziu o aștepți să se așeze lângă tine

ai avea multe să-i povestești 

răsăritul te surprinde iar singur

toată noaptea ai urmărit-o în întuneric

îți șoptea s-o cauți

amintirile veneau ca o avalansă

imagini 3D atât de clare

sunt un ochi rătăcit în lumină,

mă agăţ ca o frunză de ger,

mistuit de zboruri întoarse

mă înalţ,

mă renasc

şi mă pier.

uneori sunt fereastra altarului

unde îngerii

se topesc în ninsori,

pâlpâind în lumina ispitei

sunt doar scrum risipit alteori.

se face seară de dimineaţă,

se face amiază,

se face copilărie,

oceanul de astăzi veghează

într-o tăcere…

Când noaptea se dilată-n insomnie

disloc iluzii

mână-n mână cu tăcerea şi mânia

drumul pe care trec

umilă şi trufaşă

deopotrivă cu amăgirea

păşeşte singur

coboară urcă freamătă

speranţe gânduri…

Și azi mă doare fluierul aztec,

Ce n-a ajuns condorul să-l întoarne!

O vorbă-a fost, fără de punte: plec!

Din șapte găuri sfâșia din carne,

Cât poate-apusul suporta pe os

Din ruga răsucitului de…

Am vrut să scriu azi despre tine

Nuanţele s-au risipit în vânt

Nu pot să te cuprind vezi bine

În niciun vis, în niciun cânt.

Şi totuşi la taifas cu gândul

Te mai surprind, mă mai surprinzi.

Alb, negru şi mult gri de-a rândul

La preţ de-un gram, te străduieşti să-mi vinzi.

Să te închid în bucla timpului cuminte

As vrea dar nu e cum doresc

Şi-atunci prefer să sap morminte

De lume şi de mine, te…

Sub salcâmul care-şi lasă

Sub salcâmul care-şi lasă

Braţu-n flori de liliac,

Mă aşteaptă-n geana deasă

Mere-n pârgă, în hamac.

Doamne, cât e de sfioasă

Şi eu cât sunt de buimac,

Sub salcâmul care-şi lasă

Braţu-n flori de liliac.

Dup-un nor, blânda Crăiasă

Îmi şopteşte ce să fac,

Cupidon uşor m-apasă

S-o sărut şi… să nu tac,

Sub salcâmul care-şi lasă…

Eu sunt cuvântul care doare

Ca bradul drept, înfipt în ţarina inimii tale,

Caută beteală să-mi colorezi durerea

Violetă precum sângele unui mort din născare.

Sau de nu, caută fiarele pământului

Să-mi soarbă rădăcinile

Furându-mi umbra, furându-mi soarele.

Eu sunt doar întuneric flâmând

Îmi fac, alergând, cu ochiul, luminile, nebunele –

Opreşte-le pentru mine! – îţi strig,

Nu le lăsa să-mi arate căscata prăpastie…