Viermele

[Nikol MerBreM]

În întuneric mă încing
De mână cu luna mă plimb
Şi plâng şi tac
Şi iar în întuneric mă îmbrac.

Cui să arăt viermele?
Ţin mărul în mână
Şi lumea-i aplaudă dulceaţa.
Ah, cum mă roade viermele la rădăcină!

Mai plâng, mai tac, încep să zbier
Şi fac risipă de cuvinte.
Dar totu-i efemer
Şi adevărul, bumerang, se întoarce iar la mine,

Nimeni nu-l ţine.
Iar plâng, iar tac, mă-mpac
Cu viermele ce roade
A mea lumină.

Ce mai pot să fac?
Să plâng? Să tac?
Le-am mai făcut...
Şi tot e azi mai rău ca la-nceput.

Odată m-a durut
Şi-am vrut, luminii
Să-i arăt dezastrul,
Dar n-am putut.

Să încerc să fiu de stâncă
...dar viermele ce roade încă?
Ori, am de ales?
Crucea mi-e mărul ce-am cules.

Pe umeri n-o mai simt,
Căci rău mă doare crucea
De umerii prea grei,
De anii mei.

Ce fac, mai plâng?
Eu, nu! Mă râd, mă tac,
Mă-mbrac în mine,
(Ce ruine!) Mă fac şi iarăşi
Mă desfac
Mă zbier, mă frâng
Eu totuşi plâng. Şi tac.

[Nikol MerBreM]

Corina, mulţumesc pentru receptarea mesajului :)!

Domnule da Coza, vă mulţumesc pentru observaţiile constructive!

[Corina Militaru]

Mi-a plăcut mesajul! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... Cu excepția când se încheie un citat, sau se închide paranteza, după punctele de suspensie nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. Excesul folosirii lor dă impresia de vocabular sărac, ori de neputință în comunicare.

Laitmotivul viermele e interesant... Totuși aș concentra poezia. Remarc:

Ce fac, mai plâng?

Eu, nu! Mă râd, mă tac,
Mă-mbrac în mine,
(Ce ruine!) Mă fac şi iarăşi
Mă desfac
Mă zbier, mă frâng
Eu totuşi plâng. Şi tac.

da Coza

[Nikol MerBreM]

Doamna Drăgan,
Mă bucur mult că mesajul a ajuns la dumneavoastră şi vă mulţumesc pentru încurajările de aici şi de la celelalte postări!

Doamna Merca,
Vă mulţumesc mult pentru aprecieri; întrucât nu vin din lumea poeziei, aşadar nu stăpânesc tehnicile, recepţionarea mesajului este tot ce pot spera în această etapă. Scriu cum simt fără ca asta să fie o sfidare a normelor şi sunt convinsă că recomandările de pe acest blog mă vor ajuta să cresc.

[Valeria Merca]

Deşi v-aţi permis o lejeritate în ce priveşte versificaţia (ritm, rimă, măsura versurilor), poezia se evidentiaza prin titlul ales, prin valoarea simbolică a verbelor ''plâng'' şi ''tac'', utilizate atât în construcţii afirmative, cât şi interogative, prin întrbările retorice şi, implicit, prin mesajul tansmis. Aş renunţa în strofa finală la (''Ce ruşine!'') pentru a scăpa de ruperea de ritm. Rimele  încing - plimb şi mână - rădăcină sunt mai puţin reuşite.
Remarc versurile:
''Şi plâng şi tac
Şi iar în întuneric mă îmbrac.''

''Ori, am de ales?
Crucea mi-e mărul ce-am cules.''

Am citit cu plăcere.

[Agafia Drăgan]

Mesaj adanc. Am citit si recitit si de fiecare data inca ceva mi s-0a dezvaluit. Aprecieri sincere