Ucidere din culpă comună

[Nikol MerBreM]

Am vrut să scriu azi despre tine
Nuanţele s-au risipit în vânt
Nu pot să te cuprind vezi bine
În niciun vis, în niciun cânt.

Şi totuşi la taifas cu gândul
Te mai surprind, mă mai surprinzi.
Alb, negru şi mult gri de-a rândul
La preţ de-un gram, te străduieşti să-mi vinzi.

Să te închid în bucla timpului cuminte
As vrea dar nu e cum doresc
Şi-atunci prefer să sap morminte
De lume şi de mine, te feresc.

În mine e tăcere şi e frig
Văd neuronii cum îmi fug haotic
Zadarnic îmi fac timp ca să te strig
Sinapsele sclipesc în mintea mea, despotic.

E mai bine asa! Urlă ele în derivă
Gândul meu s-a înfipt ca o marmură rece
Între mine şi tine. O ploaie evazivă
Ne-arată convoiul cum trece...

[Nikol MerBreM]

Corina, mulţumesc pentru lectură şi încurajări!

[Corina Militaru]

Merită să perseverezi! Am citit cu plăcere! :)

[Nikol MerBreM]

Îmi cer scuze, fac tot felul de confuzii între nume, aşa e la început...doamna Merca, vă mulţumesc din suflet pentru observaţiile constructive!

[Nikol MerBreM]

Doamna Drăgan,

Vă mulţumesc pentru observaţiile concrete, învăţ din ele! O să fiu mai atentă, dacă nu cu viitoarele postări care sunt de fapt poezii pe care le-am scris deja, măcar cu ce voi scrie de acum.

Doamna Atanasiu, mulţumesc pentru semn, fie el şi evaziv :)!

[Valeria Merca]

Într-adevăr, în ultima strofă ritmul poeziei e schimbat.:( În rest, deşi măsura versurilor nu e constantă,

s-au respectat elementele prozodice. Feriţi-vă de cuvinte şi expresii uzitate; ''s-au risipit în vânt''. Strofele 2 şi 3 şi 4 sunt reuşite.
Am citit cu plăcere.

[Nikol MerBreM]

Dragi prieteni,

Vă mulţumesc mult pentru opinii. Nu zic nimic, domnule da Coza, râd, râd de mine dar cu îngăduinţă :). Poate că aş renunţa la ultima strofă dacă nu mi-ar fi teamă că apoi veţi reveni cu distihul şi va trebui să renunţ iar la ultima strofă şi tot aşa până nu va mai rămâne nimic, din cauza platitudinilor de pe alocuri, despre care vorbeşte domnul Boleanu. Sunt de acord cu dumneavoastră, domnilor, doar că fiind amator, scrierea vine din necesitate şi nu din dorinţa actului artistic şi atunci mai scapă şi platitudini şi catastrofe, pentru că şi ele fac parte din mine şi trăirile mele. Voi reveni şi cu alte poezii, unele ca asta, sunt convinsă dar am totuşi nevoie de confirmări, altele poate mai izbutite...

Apreciez mult faptul că acordaţi răgazul necesar, citind şi comentând, mulţumesc!

[bolache alexandru]

Pe alocuri poezia suferă de platitudine...

[Ion Lazăr da Coza]

Ce zici de acest distih al meu:

Ultima strofă

E-o catastrofă!

da Coza