Psalmul graurului
Cu mine tot mereu mă iau la sfadă,
Ca lemnul sâsâind ce-l toci c-un clește.
De-am dat stihiei setea mea nomadă,
De ce c-un hoit bătrân mă pedepsește?
Port altuia tăgârța-i de ciolane,
Sisif - nu piatra, ci străinu-i sine!
E-un joc de etichete pe borcane,
Eu-s fără eu și mine fără mine.
Tatoo-ul scris pe timp îmi pune bir pe
Ce nu am fost și nici voi fi vreodată.
Complice Te-ai făcut cu-această stirpe
Ce-n trup străin m-a prins și-s tras pe roată?
Răsare Glas pe unde-am fost pârloagă:
- Să luăm aminte, graurul se roagă!
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de dumitru ichim pe Mai 22, 2016 la 11:29pm
-
Mulțumesc, doamna Zaharia, pentru popas și cuvinte atât de înălțătoare! :)
-
Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 22, 2016 la 4:20pm
-
Fiecare psalm scris de dvs. este un cântec... aici, ruga graurului este înălțătoare!
Prețuire, prețuire, prețuire!
-
-
Mulțumesc, domnule da Coza! Poate mă ajutați să mă împac , să fiu mai îngăduitor:
''Cu mine tot mereu mă iau la sfadă'' :))
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 22, 2016 la 12:50am
-
Profunzime și iarăși profunzime...
da Coza
-
-
Mulțumesc, Adelaide, pentru loialitatea ta proverbială!
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Mai 19, 2016 la 4:57pm
-
...
''De-am dat stihiei setea mea nomadă,
De ce c-un hoit bătrân mă pedepsește?''...
Un psalm pe cât de trist, pe atât de luminos. Finalul este de excepţie!
Preţuire!
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE