Servesc copilăria îi execut toate

ordinele şi capriciile întocmai de

dimineaţa până iarăşi dimineaţa

şi când dorm şi când iubesc

şi mai ales când visez

voinţa mea-i pre limba copilăriei

şi când tac tot pe ea o ascult

bătrâne

spre posteritate fuga marş

n-ai înţeles culcat

iluzii pierdute la joasă înălţime

drepţi

se intonează imnul trei iezi cucuieţi

şi-acum…

mi-am propus
în noaptea asta
să rămân singur
cu mine
judecăţii să provoc
conştiinţa-n trei cuvinte
însă n-a fost ca să fie
a lipsit de la apel
şi nici eu n-am fost
prea vrednic
m-am ascuns
într-un ungher

sportivă - Nicolae Văduva

doamna mea, a venit vremea 

să ți-o spun de la obraz

că m-am săturat de fițe

ca oltencele de praz:

căă deseară-i mâine seară,

mâine-i vinerea din joi:

mai ne, cumva,-n viața asta,

sau în viața de apoi?...

ești un fel de maradonă,

ești o fotbaliatoare,

dar ce-s eu popicul porții

să mi-o treci printre picioare?

zi de zi mă duci cu preșul,

hotărăște-te și…

la porțile vechii moschei

vizitatorii se descalță grăbiți

în priviri o cupolă se desface

în vecinătatea altei cupole

niciun pâlpâit de flacări

copilul cu sandalele în mână

privește deasupra întrebând

de trotineta lui și de soare

stoluri de nouri și de păsări

se întrezăresc prin geam

o lumânare cât trupul…

pe când îngheață sărăcia-n voi,

bogații mei, în fulgi de păpădii,

eu scormonesc prin sacii de gunoi

după iluzii sterpe și târzii.

sunt căutătorul până-n hău,

de firimituri și de chiștoace,

cu ifose de mare…

când m-am trezit mă înţepa inima
şi-am luat o pastilă de alinare
se zice că inima nu doare
desculţă păşeam printre imaginare petale
în sufrageria pustie
am udat floarea din fereastră
primită în dar de la tine
între timp a început să se ofilească
şi o lacrimă mi s-a prelins pe obraz
odat’ cu apa din pet curgând
ne revedem oare curând
sau suntem condamnaţi la izolare
în războiul surd c-un virus
ce-a cuprins pământu-ntreg

Își lepădase Primăvara,-n ramuri,

Copilul albelor ninsori, cu plete,

Chiar a stârnit răscoală printre neamuri,

Din stejărime până la făgete...

Și umblă vorba rea prin căprărie,

Neîncetat, de două luni încoace,

C-ar fi zărit-o lupii,-n stejărie,

Cum se iubea…

Cu pasul tău

ai putea să-mi străbaţi pasul,

Cu mâna ta ai putea

să mângâi ca şi mine

nisipul din clepsidră când

prin părul tău îmi răsfir degetele,

Cu gândul…

poarta

vrând să-ți schițez portretul

am privit uneori lumea așa:

eu, cel pornit la drum să-și găsească norocul

și mereu în față,

planând ca o pasăre cernită, viața.

vei spune că sună ca o provocare

că de fapt caut lumea din tine

în încercarea de a răzbi singura poartă deschisă

a destinului

și cum n-aș fi găsit drumul

nici n-am mers mai…

O păsărică roz, măiastră,

Mi-a zis că-nșivă, dumneavoastră,

L-ați ști pe Niță cel buiac,

Ăla cu fața ca de iac!

Cum să nu-l știți? A' lu'…

ca să ajungi de la buzău la iași trebuie să treci prin wuhan

o cale ferată veche

siretul

izlazul cu gâște

(pentru un tablou perfect poți face asta cu ochii închiși)

apoi

afli că în loc de bilet…