poeții

[Djamal mahmoud]

poeții vii își lipesc trupurile pe afișe cu gâturile tăiate
își țin capetele între palme expunându-le gratis trecătorilor
le întorc în toate direcțiile
să fie bine văzute
trecătorii grăbiți aruncă din mers
câte-o privire spre sângele care le picură
pe trotuare se scriu poeziile cele mai bune
spun sufletele lor pășind
spre porți și uși de tot felul
de mașini case magazine restaurante și de ceruri
când se golesc străzile
și nu se mai aude niciun sunet
în afară de cel al picurilor
poeții vii își pun capetele la loc
se prind de mâini formând un cerc imens
în jurul unei bălți atât de roșii
cu ochii deschiși mor unul câte unul
poeții morți scriu nemuritoarele poezii
spun stele căzând în pupilele lor abia moarte...

[Chris]

da, ce frumos, cat sacrificiu, ultimul vers mi-a placut in mod deosebit

[Sofia Sincă]

Poeții și poezia lor scrisă cu sânge... O metaforă care impresionează puternic. Tot poemul este o metaforă furtunoasă. În ceea ce vă privește scrieți ușor despre sânge și capete tăiate, fiind medic. Însă pentru noi are un impact foarte puternic, emoțional.

Mesajul este că poetii nu țin cont de sine, pentru arta lor, pentru poezia lor, dăruind totul și dorind ca opera lor să-și ia avântul publicării, a cunoașterii de către cititorii pentru care scriu. Cei din viață și pentru cei ce nu mai sunt.

O combinație fantastic de relevantă și de ingenioasă!

Deosebită admirație,

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Profund și original! M-am cutremurat citind. Valabil doar pentru creatorii adevărați. 

[Valeria Merca]

Destinul tragic al poetului în metafore strălucitoare!

Am citit cu multă admirație!