Mai stai ,nu te grăbi , mă schimb.

Nu îți mai pun spini , în loc de flori de crin.

Mai stai să-ți spun , ce mult eu te iubesc,

Mai stai tu , îngeru-mi ceresc.

De ti-am greșit , iertare eu îți cer.

Dă-mi doar timp să te iubesc

Tu-mi ești eu și eu sunt tu,

Suntem amândoi, o inimă, un gând.

Greșim, că suntem muritori,

Hai să uităm, greșelile din noi,

Să fim doar noi , pierduți sub clar de lună,

Să-mi spui că-ti sunt, că-mi ești

O…

Tăcută și plăpândă, prin verdele pădurii,

Retrasă într-un colț, de frunze protejat,

Stă galbena lalea, zâmbind parcă la soare

Împarfumată toată, de mugurii de brad.

O cupă de culoare, în verdele pădurii,

Adesea legănată de vântul curios

Ce stă și o privește și parcă-ar vrea s-o întrebe:

– În grădină, tu, nu aveai loc?

Adesea ne retragem când vrei să fii doar tu.

Să fii doar tu cu tine și…

Veşnic verde este câmpul, iarăşi florile sunt mândre,

Înflorite peste pajişti ca lumina peste umbre

Se ating de fruntea vremii… Încă o mană timpurie,

Nu s-ar şti de sunt brodate, mântuite de-a lor fire!

Priviţi-le! Zefirul trece cu paloare, în graba lumii,

Florile, dintre corole, aprind sfeşnicele Lunii…

Iarăşi vor a se atinge cu mătasea de prin iarbă,

Altă dată, le vor prinde fluturii vorbind în şoaptă.

Nu se miră,…

Nu trăi clipa, fii clipa!

citat de Alejandro Jodorovsky

***

Mai scriu despre iubire? Stinsă-i vatra,

pierdută prin cuvinte rătăcesc,

frânturi de fericire mai roiesc

ca pe la porţi cândva, uitată şatra...



De ce-ar purta un suflet bun blesteme,

încuietori la porţi de ce păstrăm?

când din văzduhuri doar lumină-luăm…

Îmi va fi greu să te aduc aproape

ca un ecou măcar. …

Și ne-au lovit deodată... iubiri nemeritate...

Un infinit de veacuri în inimi să răsune,

De n-am fi fost noi oameni, le-am fi păstrat curate,

Dar ne-am ales cu alte... iubiri inoportune.

Și m-a lovit deodată... și a ieșit din ceață –

Și-a apărut din mituri, plutind peste pământ –

Un Dumnezeu fățarnic mi-a revenit în față.

Și-am plâns atunci cu lacrimi sălbatice de vânt.

*  *  *

...dorință revelată de-un…

Doamne dă-mi de ziua mea

o putere aşa de mare

să pot pune-n paturi calde

noaptea

toţi copiii la culcare

dimineaţa să le fie zâmbetul scăldat în soare

şi la…

Muguri se zoresc să curgă

și să lase-n loc petale

pe o ramură de zare

unde paște zori o murgă. …

Veselia dimineţii roade a timpului clepsidră

Ce secunde zbate tainic pe o margine de clipă,

Nu se ştie cine poate a cuprinde c-un surâs

Mai presus de sorul candid, dimineaţă, ori apus,

Căci, de undeva, se ştie, va veni un timp albastru,

Care, din cenuşa vremii înnegrită de dezastru,

Se va spulbera în vânt, ca apoi, de printre stele,

Să adune în pleiade miriade mărunţele…

Şi bobiţe de nisip îşi vor prinde în horă…

Pădurea s-a trezit cu un suspin             

Și s-a frecat la ochi, ușor mirată:               

Pe conul vârfului semeț, de pin,

Nici urmă din zăpada spânzurată.

Și vântul pare mai prietenos,                   

Deși răceala-ți taie răsuflarea;

Cutreierând ba sprinten, ba lenos,

A măturat, de frunze vechi, cărarea.

Din joacă, norii au deschis ferestre            

Și raze calde au descălecat,

Precum cascada…

Sunt gânduri fără vârstă prin care timpul trece

spre infinite goluri. Netulburat, pătrunde…

Lunatica lună

își mângâie cerbii;

Lungi degete-i umblă

prin frunze, prin coame;…

de câte ori căldura e confiscată
un ghiocel sfidează evidența
fisurează cu albu-i pur
înmarmorarea vremelnică
a firii
oceane de cuante i se aștern împrejur
și integrate în simfonia existențială
explodează în cromatic

M-adun de peste tot şi din nimicuri multe,

Aud clopot de jinduri din fiecare os

Uimit şi palid suflet cu scoarțele cărunte

Cu-atâta râvnă strânge fărâma-mi de pe jos.

Tărâmu-acesta floare cu lacrimă-n surâs,

Cu vâsle de lumină şi focuri în călcâi

Stă gol adesea-n taină, că-n taină e împins

Să-şi afle mângâiere prin cel căzut întâi.

Drumeț cu tălpi în cântec şi chip de anotimp,

Cu nerăbdări şi vise mă regăsesc stingher,…

Coboară fulgi. E iarnă în ochii blânzi de câine

bătând în lung…

Înfiorați cireșii, sub ceruri constelate,

nășteau petale pure din lumea cenușie;

Prin gotice arcade pășeau poeții-n moarte,

cu botnițe la gură…