În primăvară

[Răduță If. Toader]

Pădurea s-a trezit cu un suspin             

Și s-a frecat la ochi, ușor mirată:               

Pe conul vârfului semeț, de pin,

Nici urmă din zăpada spânzurată.

 

Și vântul pare mai prietenos,                   

Deși răceala-ți taie răsuflarea;

Cutreierând ba sprinten, ba lenos,

A măturat, de frunze vechi, cărarea.

 

Din joacă, norii au deschis ferestre            

Și raze calde au descălecat,

Precum cascada unei mari orchestre,

Ce-aduce-n scenă-un flaut fermecat.

 

Și-n ritmul cald al pașilor, alene,               

Se redeșteaptă muguri adormiți;    

Brândușe, viorele, în poiene,

Salută ghioceii nedormiți.

 

Cornii grăbiți s-au gălbenit pe ramuri         

Și mâțișori  împodobesc aluni;                      

Mesteceni, sălcii, plopi ori alte neamuri,

Ce-au amorțit în ger atâtea luni.

 

Mii zburătoare nu mai prididesc        

Să-și cânte partiturile recente;      

Surate călătoare, răspândesc

Că nu e iarnă-n alte continente.

 

Și zile-ntregi se țese armonia                

Brodată până seara, în amurg,

Dar noaptea... se trezește vijelia

Dintr-un pustiu, uitat de demiurg.

 

Bătut-au palma norii și cu vântul,         

Din cerul negru s-au pornit urgii,                             

Cu giulgiu alb îmbrobodind pământul,

Ca-n urma unor sadice magii.

 

În zori, o altă lume se arată:            

Înmănușată ca pentru colind,

Pădurea pare-o zână fermecată,

Stihii și ger și vânturi, umilind.

[Valeria Merca]

PMinunat! O senzație plăcută îți oferă lectura acestui pastel. Aș reflecta, totuși, asupra versului "Dintr-un pustiu uitat de demiurg".

[gabriel cristea]

Frumos tablou! 

[Sofia Sincă]

Un vers gingaș și săltăreț ca și primăvara din titlu, pe care ne-o dorim. Într-un cadru mirific creat de poetic versurile curg vii, trăind o încântare rafinată, limpede şi curată, ca florile din vis.

Deosebit de frumos și de plastic!

Sofi