M-adun de peste tot şi din nimicuri multe,
Aud clopot de jinduri din fiecare os
Uimit şi palid suflet cu scoarțele cărunte
Cu-atâta râvnă strânge fărâma-mi de pe jos.
Tărâmu-acesta floare cu lacrimă-n surâs,
Cu vâsle de lumină şi focuri în călcâi
Stă gol adesea-n taină, că-n taină e împins
Să-şi afle mângâiere prin cel căzut întâi.
Drumeț cu tălpi în cântec şi chip de anotimp,
Cu nerăbdări şi vise mă regăsesc stingher,
Sunt unul ca mulți alții, la vama ăstui timp,
Cristalizez iubirea şi o sfințesc în cer.
Aşa pricep întregul, aşa m-alcătuiesc
Şi nu mai cer nimic, las îngerilor seamă;
Lăuntrul iar mă cheamă-n tăcere să privesc,
Străjuitor să-i fiu, eliberat de teamă.
Adaugă un comentariu
frumos Denisa
Drumeț cu tălpi în cântec şi chip de anotimp,
Cu nerăbdări şi vise mă regăsesc stingher,
Sunt unul ca mulți alții, la vama ăstui timp,
Cristalizez iubirea şi o sfințesc în cer.
mi-a placut in mod deosebit
O lectura care mi-a facut placere. Felicitari!
Frumos!
Pe un fond meditativ, un text reușit! Aș mai reflecta asupra versului 2 din strofa 1, atât pentru ritm, cât și pentru conținut.
Am citit cu plăcere.
,
Mesajul este cuprins între introspecție și puterea de a te ridica. Optimismul învinge, profitând de toate graţiile divine.
Meditativ.
Am citit șui am apreciat,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE