Am puține întrebări

și toate răspunsurile pregătite

să deschidă porțile prin care n-ai ajuns

să treci.

Mirările aburesc îngusta punte

dintre respirații

și doctorii de inimi fără remedii

pentru apneea prelungită,

indică sărutarea înaintea ploilor cu soț,

în locul toamnei cu umbra

pe cărările îngălbenite de rod zglobiu,

bucurând paharele, îmbujorând tainic fecioarele

la prima adiere de vals.

Ia-mă la…

Ninge răsăritul florii

peste-al primăverii scâncet;

Trist e vântul, cu-a lui bocet,

ce-nvârtește pala morii.

Ale mieilor scadențe,

vin zăpezile flămânde

peste câmpuri sângerânde,

cu miros de inocențe.

Universul se învârte,

scârțâind trista baladă,

ca un bulgăr de zapadă

peste sufletele…

mi s-a-mbolnăvit de iarnă
aerul

ziduri de zăpadă
lanțuri de vânt

lumina a-nghețat
în soare
timpul e încătușat
precum oamenii

privesc pe fereastră
orașul spital
cu străzi paltoane

încă o zi
încă o zi
încă un alb
încă un halat

caut un doctor
pentru aerul meu

îmbolnăvit de prealunga

iarnă

Toronto, 18 martie 2019

în taverna cu rafturi de cărți

lumina se agață-n pictograma perețilori calzi

iar desenele copiilor zâmbesc în filigranul culorilor

noi două trupuri amputate de sentimente

surpăm vremelnic dragostea

excizând cuvinte unul…

Ceasornicul își numără liniuțele nopții.

Stingheri pereții își rostesc rugăciunea de seară.

Cât de mult au plâns după tine ...

Singurătatea îngână cu mult tupeu

Niște acorduri de Bach.

Eu o somez să părăsească decorul

În ritm cât mai alert

Şi încep numărătoarea inversă

În cadența pașilor tăi care urcă

Treptele întoarcerii

Cu un bogat buchet de surâsuri

Într-un număr fără pereche ...

Sunt anii ce vin…

hai să vorbim

patria mea

azi

despre întâmplări viitoare

ca orice fiinţă de nefericită origine

din lipsa ta

am şi eu un vis de cer senin

care-mi muşcă din trup

ca dintr-o floare

lăsând urme de sare pe dig

la fiecare apus

iar tu

ai aceeaşi direcţie

spre când eram

doar o idee de linişte

şi plictiseală

până la inima ta

mac sălbatic

răsărit

printre spinii otrăvitoarelor tale…

Un porumbel din zbor s-a aşezat

În parc pe un celebru monument

Al unui rege, prinţ sau împărat

Şi i-a „pictat”, pe cap, un excrement.

O cioară dintr-un pom alăturat

S-a revoltat şi-a cârâit strident:

- E trist să vezi un mare om de stat

Jignit de-un guguştiuc impertinent!

- Aşa e, spuse-acesta îngâmfat,

Nu neg un adevăr în tot ce spui

Dar azi trăim în statul democrat

Şi pot să fac ce vreau în capul…

I-ai dăruit cerului încă o stea, Doamne,

și o candelă cu cerneală

în care îngerii se joacă de-a nemurirea!

E amiază aici pe pământ,

iar soarele șoptește psalmul de bun rămas.

Se aud cuvintele rostogolindu-se ca niște rubine

pe catafalcul tăcerii,

apoi liniștea își îndreaptă umerii

și urcă,

urcă pe scara

ușoară ca o fâlfâire de aripi.

Și…

îți amintești?

era o seară blândă

când luna răvășită

în van a desfășat

tot borangicu-i palid

peste potop de lacrimi

prin geana zilei plânse

cu bocet murmurat

îţi aminteşti?

sub streșini făurarul

își ghemuia speranța

în miez de alb ghioc

cu mâna fremătândă

tu mi-ai ascuns sub…

te-am înșelat cu tine cel de ieri de azi și de mâine

prima data într-o liniște departe

când ai mutat dealul cu flori în  pieptul meu

câteva minute l-ai așezat înspre soare și n-am mai știut nimic

am încurcat punctele cardinale…

dacă la început liniile

erau doar

linii

punctele doar

puncte

odată ce te-au conturat

ai rămas doar „Tu”

acum

dacă aș șterge o linie

dacă aș șterge un punct

ai fi

„tu fără o linie”

ai fi

„tu fără un punct”

Vor înflori îndată cornii; vom sta, de-acum, mai mult pe-afară,
Iar vrăbiile zâmbărețe vor ciripi: e pri-mă-va-ră!

Se vor iți de sub zăpadă senini și chipeși ghioceii,
Cu glasuri de cristal, cerși-vor un strop de libertate mieii.

Vor hăui pe câmp tractoare sub bolta limpede, tihnită,
Vreo barză, căutându-și cuibul, va pedala neostenită.

Va fremăta năucă valea, pădurea iar o să îmbie,
Popas râvnit ne fie clipa - fărâmă de copilărie.

În parcul trist se deapăn-o poveste

De fiecare mierlă de pe gard

Şi-un leagăn vechi se-mpiedică-n proteste,

Când vântul se agaţă de stindard.

Un fulg stingher statuii-i dă bineţe,

Pe soclul rece timpu-a-ncremenit;

Aştept tacit ca liniştea să-ngheţe,

Să-i spun, din nou, tăcerii bun-venit.

Mă plimb pe-alei cu frigul în spinare,

Ca un proscris cu salba-i de dureri,

Sub felinar un bob de cer…

Am pornit într-o călătorie

Din portul Tinereții

demult...

Cu toate pânzele sus.

Pe catargul corăbiei mele

Arboram insemnele

Primelor primăveri.

Îmi curgea prin vene atunci

Un vis îmbobocit de iubire

Timid ca o briză călduță

Prinsese rădăcini sub zăpadă

Și creștea repede

Într-un an, cât în zece

Visul meu de iubire!

Îmi invadease de primăvară grădina

Cu soare fericire și flori.

Pe catarg, la pornire

Am…

lumina se sleiește

pe ramuri de măslin

amurgu-și stinge carnea

c-o lingură de vin,

când pe estrade seara,

cu intestinul gol,

se dă de-a huța-n fumuri

ca lampa de…

s-or mai găsi

acum

niscaiva

rochii de-azur

sau de satine

ce te sorbeau,

lady godiva,

dar nu așa de mult ca mine?...

rochii mai lungi

și cu…

în diminețile post apocaliptice

când trezirile mi se sublimă 

într-o tortură academică 

de parcă dezlipirea zilnică de tine

cea din visele altor realități 

pare ar fi un canon sisific

un fel de perpetuă rătăcire de sine?

tremurul minții mi se înghesuie 

în degetele din ce în ce mai vinete

din ce în ce mai lungi

și brațele mi s-au lungit nefiresc

în căutarea ta

crengi au devenit târâte după cel

căruia arereori…