în taverna cu rafturi de cărți
lumina se agață-n pictograma perețilori calzi
iar desenele copiilor zâmbesc în filigranul culorilor
noi două trupuri amputate de sentimente
surpăm vremelnic dragostea
excizând cuvinte unul din altul
până când limbile ceasului se mușcă între ele
vinul pătrunde-n venele noastre și-mi spui dulce-amar
că ar trebui să învățăm cântece vechi bollywoodiene
poate într-o zi ne vom regăsi în fața porților tăioase
sângele irupe creierul meu
când chelnerul îți face cu ochiul
tu nu știi!
tu ești tabloul lumii ascunse
eu doar vopseaua ce i-a dat viață
oare am început să cred?
câteodată am impresia că porți în tine văpaia meningelui meu
Adaugă un comentariu
Sofia Sincă, dacă aș fi reușit să pară că totul e un tablou ar fi fost minunat.
Valeria Merca, Nădejde Angelina, mulțumesc pentru semnul de lectură!
Da Coza, mulțumesc! Aveți dreptate e literă mică (nu știu cum mi-a scăpat).
Fără majusculă în v9.
Un fractal de viață boemă, clădită din metafore interesante.
da Coza
noi două trupuri amputate de sentimente
surpăm vremelnic dragostea
excizând cuvinte unul din altul
până când limbile ceasului se mușcă între ele
Frumos poem!
Pulsații ale rostirii și gândului într-un prozo-poem interesant.
Am citit cu plăcere
...după vreun tablou. Tema încadrată în descrierea unui tablou, dar fără viață. De fapt aici se povestește. Poate fi un prozo-poem. E prea deschis... prea fără culoare.
Dar am citit cu plăcere,
Sopfi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE