cu ce să îmi amestec cafeaua

[paparuz adrian]

 

în diminețile post apocaliptice
când trezirile mi se sublimă 
într-o tortură academică 
de parcă dezlipirea zilnică de tine
cea din visele altor realități 
pare ar fi un canon sisific
un fel de perpetuă rătăcire de sine?

tremurul minții mi se înghesuie 
în degetele din ce în ce mai vinete
din ce în ce mai lungi
și brațele mi s-au lungit nefiresc
în căutarea ta
crengi au devenit târâte după cel
căruia arereori pot să-i mai spun "eu"

cu ce să-mi amestec singurătatea asta
vâscoasă ce-mi colorează sângele negru
cuburi de gheață mi-l face ori de câte ori
un gând rebel pleacă să te sărute 
a bună dimineața?

uite 
pe mine mă amestec
ca pe un pumn de cucută
și mă beau în lumina unei noi adormiri

am încurcat încă o dată 
sensul nașterii mele

voi începe un somn mai lung
să-mi aflu menirea...

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

O poezie bogată în metafore.

[Nădejde Angelina]

"cu ce să îmi amestec cafeaua" ?

Cu poezie şi dragoste!

[Mihaela Popa]

poem cu nerv, admirație!

[paparuz adrian]

multumiri de primavara

[Ion Lazăr da Coza]

O construcție interesantă, generoasă...

da Coza

[paparuz adrian]

multumiri de primavara

[Sofia Sincă]

Meditație sub forma unor întrebări retorice. Melancolie, singurătate, dor. Dorinţa, de fapt, rămâne un fruct oprit, pe altarul eternității.

Emoție și frumos!

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

Frumoase metafore!

[Valeria Merca]

Pe fondul tristeții, o poezie care atinge/ ajunge la coarda simțitoare. :)

Am citit cu mare drag