ne-ai spus c-avem o țară ca lacrima de dor

și-aud cum vîntu-afară tot urlă prin zăbrele

văd două păsări albe pe-o sârmă stând rebele

și gânguresc la câinii, ce latră-așa de zor.

și da, plămân al țării, prinși suntem într-un vers

n-ai crede că sub haină noi chiar purtăm o țară

ce-a plâns peste mormântul celor plecați să moară

ca plugul să nu are, pământ cu lacrimi șters.

vezi, sub al tău luceafăr ne strângem lângă…

Peste vremuri ostenite se aștern zăpezile

Ninge peste zări cernite astupând cărările.

Prin înalturi adumbrite tu îți scrii scrisorile

Pe întideri vălmășite ți se-aud cântările.

Printre văluri plăsmuite ce străbat câmpiile

Se avântă răvășite toate ereziile.

Pe alei trec asmuțite vântul și urgiile

Dintre stele adormite tu privești…

Azi m-aș naște din nou

azi m-aș naște cuvânt

în scris s-ajung ecou

și tăcerile stau la rând

Azi m-aș naște cuvânt

azi m-aș naște înger

toate îmi trec zburând

vise numai plângeri…

Se lasă-nserarea, iar focul din vatră

pictează cu umbre povești pe tavan,

rafale de vânt rătăcesc prin polatră

cu caii-nhămați la un mitic rădvan.

I-aud cum nechează la ușa-ncuiată,

bătând din copite în pragul de lemn,…

Iubește-mă, metresă Euterpe, 

Căci am băut și râd, să te-ntâlnesc! 

Cu tine-n gând poemele nu-s sterpe, 

Nici pântecu-ți nu-mi este nefiresc. 

Tot vinul gros din cupa regăsirii

Îmi gâlgâie prin sângele de drac;

Te voi iubi în seara despărțirii

Ca un hamal ce fură dintr-un vrac! 

Nu te-amăgesc ca epigonul care

Tot…

îmi duce vântul gândurile în depărtare,

peste tot în lume sunt mari șantiere,

fiecare om trudește să facă avere,

să treacă toată sărăcia în uitare.



eu trec prin filtrul rațiunii bune, rele,

dar în lume transfer doar speranță,

stăpânesc o ancestrală cutezanță,

mentorii mei sunt soare, lună stele.



vreau să transform umbrele în lumină,

înțelepciunea mea a ajuns departe,

nu mi-e teamă de demoni, de moarte,

puterea mea constă în iubirea…

Prin Appendix Probi vor să țeasă zorii

Limbii-n începuturi toanelor cultură

Vorbe ferecate ce-o să-nghită porii

Clasicelor norme fără sinecură

Scrie în lucrare mărturie pură

Nu explică sensuri corectează forma

Care vegetează pe o scurtătură

Într-o haină roasă de vasal diforma

Scrie-n rând apusul unei limbi ascete

Scoate din nonsensuri a esenței taină

Scrie idealuri vieți efervescente

Îmbrăcând cultura într-o altă…

 de câte ori aud cobor niște scări

 arcuite precum sprâncenele tale

 până în dormitor rămân fără haine

 brațele trase din locul lor

 lucrurile dispar atât de repede ne rotim

 în căutarea intrării

 unghiile

 pe spatele pregătit să se transforme

 într-o coamă de leu se înfig

 ca și cum ar mușca

 pâinea frământată acasă

 iubirea pune stăpânire pe întreg

 trupul meu încet la căință

 parcă…

În răcoarea dulce-a toamnei

Ce se-așează lent în oase,

Chiar de sub căldura hainei,

Serile sunt mai frumoase.

Stau în prispa-mi, nouă toată 

Și gândul fuge-napoi.

Văd cum se deschide-o poartă

Ce ne cheamă pe-amândoi.

Vis întreg sau colți de stele

Se prăvale peste zare ...

Mă vor toate către ele.

Eu sunt sau mi se năzare? 

Iată-n marginea de cer,

Ca o mare castelană,

Stau…

Când inima mea încet îți vorbește

Și cântecul ei ți-l anină de ram,

Când pasul suav spre tine-l grăbește

Spre unicul drum ce, în doi, îl speram.

Când luna din cer îmi spune, știi bine,

Că razele ei oglindesc ochii tăi

Și stelele-mi cer să cred în destine,

În inimă-mi ești între două bătăi.

Dar cerul senin îmi plouă de tine,

Albastrul din el ni se scurge prin gând

Și norul ascuns vederea-mi…

greșeală genetica

a fost că Dumnezeu

ne-a făcut

după chipul

și asemănarea sa

limitându-ne

la zece la sută

cu nouăzeci la sută

eram perfecți

atât de răi

cum nu încape rușinea

în obrazul unui copil

femeile

sunt dumnezeii

în care altarul

poartă fustă scurtă

infinitul

merge la facultate

pentru a învăța

adunarea sentimentelor

o minciună

plus altă minciună

plus minus

două trei lacrimi

de…

Şi Solomon a spus:

- Aduceţi

sabia şi tăiaţi acest

poem în două!

- Să nu fie nici al meu,

nici al lui, Tăiaţi-l!

a exclamat, încântat, cel

care pretindea că poemul

meu e al său.

- Iertare! Zic

Şi am plecat gândindu-mă abia acum

la nevinovăţia copacului

căzut... 

Nu am mai scris versuri firave,

în seri legănate de ramuri de măr,

îmbrăcând lumea cu gândurile mele.

Nu am mai scris nici cântece pentru femei triste

ce pășesc cu capul plecat printre oameni opaci.

M-au durut toate faptele lumii

și m-am ascuns, adunând lacrimi, să le pun

într-o neagră cutie cu amintiri,

pentru mai târziu,

când singurătatea va căuta un tovarăș.

Ape tulbură uscatul cu accentele lor grave,

Stropii grei se-aprind pe tâmple, șeruindu-se în plete,

Universul emblematic, locuință de agave,

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete.

Lutul brun prelinge forme după forme, ce-i prind suflul

Într-o undiță de viață, ce atârnă lumi bolnave

La uscat, pe o restriște, ca să dăinuie maruflul

C-ape tulbură uscatul, cu accentele lor grave.

Șemineuri fără suflet  vor în…

mai știi? - priveam în zare la fata de pe dig

și pariam pe vise la care geam să bată

când marea numai zdrențe de spumă, ca turbată

amenința cu valul, nedându-mi timp s-o strig.

și m-amăgeam cu-o scoică, să tot ghicesc un sens

ca multe să îmi spună, dar s-a pornit să ningă...

că fulgii reușiră vederea să-mi învingă

de-am părăsit eu țărmul și-am regretat imens.

cuprins și-acum de vraja…

În pragul neuitării spre seară se adună,

pe o retină falsă, cu umbre din trecut,

iubitele rebele în straie de minciună

să-mi pună vrăji amare în apa de băut.

.

Eu le aștept pe toate, la ora cuvenită,…

O, biet Sisif

Mai stai

Te odihneşte

Şi stânca din pripor

Propteşte-o-n umeri,

Prefă-te doar o clipă

Gânditor,

Stai şi te-ntreabă

De-i cu putinţă

Blestemul tău să aibă

Un sfârşit.

...De fapt, continuă!

– E o dorinţă – 

Altfel 

Cu cine-aş mai putea să fiu

Asemuit?

Și iată-l, Marele Maestru,fin atingând viorile

Intocmai ca un cal buiestru ce larg crestează

zările.

Era când lumea se făcuse și totul se-ntrupa ușor

Când toate florile răpuse, se desprindeau din locul lor

Și…

îți va fi bine cu mine

de ce să-ți spun cât mi-a complicat viața nu primul sărut

ci faptul că l-am prelungit pe al doilea

oficial prezența mea în această întâmplare unde oamenii suferă

începe să-mi dea dureri de cap

tendința de a răni sentimentele în mod natural

îmi crește o coajă de nucă în piept

evit momentul sincerității și

nu dau doi bani pe bărbații care sună

după

mă comport ca un clasic

îmi amintesc…