Ape tulburi

[carmen popescu]

Ape tulbură uscatul cu accentele lor grave,

Stropii grei se-aprind pe tâmple, șeruindu-se în plete,

Universul emblematic, locuință de agave,

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete.

 

Lutul brun prelinge forme după forme, ce-i prind suflul

Într-o undiță de viață, ce atârnă lumi bolnave

La uscat, pe o restriște, ca să dăinuie maruflul

C-ape tulbură uscatul, cu accentele lor grave.

 

Șemineuri fără suflet  vor în flăcări să se-ncrunte,

Din înalt, un cer de rujuri ține lutul prins în bete,

Freamătă fără să spună că sub brațele cărunte

Stropii grei se-aprind pe tâmple, șeruindu-se în plete.

 

Uf, natura-și râde mersul, peste umbre, adăpostul

De umbrele prinse-n clipsuri, rostuite cam firave,

Își azvârle mări de fuste, peste timp, să-și simtă rostul

Universul emblematic, locuință de agave.

 

Merg cu-adâncul sub picioare fără să mă umple frica,

Talpa mea-i susține pulsul, tatuându-i verighete

Peste degetele coapte, pe o piele din nimica,

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete.

 

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete,

Universul emblematic, locuință de agave,

Stropii grei se-aprind pe tâmple, șeruindu-se în plete,

Ape tulbură uscatul cu accentele lor grave.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O poezie frumoasă, ce ne surprinde prin mesajul tulburător, suntem umbre pe acest pământ.

[Grig Salvan]

Un poem oarecum ermetic și oniric, cu expresii insolite și imagini inedite, cu idei în subsidiar ce se cer gândite, reflectate și nu doar trecute superficial printr-o lectură grăbită. Inițial, la o lectură fugitivă, îți poate părea un vers aproape ininteligibil, după care, privind mai atent prin „deschizătura” lui, vezi o lume fabuloasă și stranie, o supralume proprie viziunii poetice. 

[Vasilisia Lazăr]

Ce mult mă bucur! Drag!

[carmen popescu]

Domnul Dan Petruț, visăm, sperând că vom lumina suflete cu tușa ochilor noștri, interiori! Vă mulțumesc!

[carmen popescu]

Vasi, ai reușit să mă faci ca să deschid, de câte ori am timp, Însemnele! Drag, prietena mea bună!

[carmen popescu]

Domnul Mihai Katin,vă mulțumesc pentru odihnirea timpului pe acest blog! Sunt onorată!

[petrut dan]

Da, frumos, și mie îmi place, felicitări, foarte bun versul'' ape vechi se-nchid în ghete'' vizual și cu sugestie mare,  de reținut, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

O glossă de nota 10. Corectă, profundă, lirică, are toate ingredientele. Bravo, Carmen!

[Mihai Katin]

Merg cu-adâncul sub picioare fără să mă umple frica,

Talpa mea-i susține pulsul, tatuându-i verighete

Peste degetele coapte, pe o piele din nimica,

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete. 

retin catrenul pentru o anume originalitate, o anume stare a rimei ce aminteste de Tudor Arghezi!