stau la apus de nopţi

sau poate la răsăritul din mine

uitat cândva în crângul

de la răspântie de drumuri

unde doar vestejirile se adună

 vis de cer

în ochiul închis

al fântânilor neizvorâte

câte aşteptări au murit în pădurea tristă

decolorate în fumul…

Dacă jobul tău ar fi pe Himalaya,

Eu un Saint-Bernard aş vrea să fiu,

Să-ţi torn pe gât o duşcă de krepkaya

Şi să te ling pe zâmbetu’  zbanghiu.

Să te feresc de vreo degerătură

Te-aş încălzi cu fachii de zeadă,

Te-aş reanima gură la gură

Şi te-aş masa întinsă pe…

Galaxiile roșii, planetare rubine,

Pân' la margini de cosmos, de-abis din abis născător,

Hemoglobindu-și nuntirea în perechi globuline...

E cădere genunea, când dorul răpirii e zbor?

Cardinalele puncte? Sunt scule…

Semănător de melci, ascunde-mi iară

seminţele, în miezul tău de piatră;

o haimana, sărutul prins în gheară,

o doamnă slută biciuie şi latră.

Eu urc spirala ei de cleopatră,

în frigul celor vii. Încet, se lasă,

cum palma-n cretă, trupul într-o şatră...

o tâmplă înălbită mă apasă.

Închide-i ochiul câinelui în tasă,

aruncă oase-n cranii descompuse;

tu, beduin, cu mâna ta…

cum să te odihnești într-un iluzionist?

l-ai întâlnit acum două sute de ani

și tot îți mai trimite ultima reprezentație

ai promis că nu te mai lași răpit

dar aplauzi

din oasele nopții ies șerpi fosforescenți

crezi că-s luceferi

habar n-ai că i-ai ucis din dragoste

tu sânziană de mâine



demonii îndrăgostiți au fugit din coperțile cu noi

tulbură apele soarelui

sunt somnambuli și neagă că ar fi încăput…

veghează corbii

pe gard vechi de cimitir –

spre vii li-s ochii

o urnă funerară

port în braţe. Sunt eu, viu

*Tanka: Scurt poem japonez, un fel de doină, mai vechi ca haiku-ul, din cinci versuri, cu 31 de silabe:…

E-așa subțire poarta spre cruda veșnicie,

În slalomul apatic prin vadul mercantil,

Sub pojghița de gheață pe inimi de hârtie

Stă astrul cu pretenții de martor juvenil.

E-atât de-amar suspinul zefirului schimbării

Pe rănile deschise în câmpul cu recruți,

Tranșeele imunde cedează-nsingurării

Himerelor pitice-ntr-o lume de mamuți.

Purtăm iluzii frânte pe vaste emisfere

Sau cernem clăi de paie arzând pentru…

Se înalță azi făclie

Și în inimi de români

Înfrățite peste glie

Se-aud glasuri din străbuni.

Ridică-te iar Ioane

Să dai țării iarăși glas,

Fără jalbe și plocoane

Să scoți țara din impas!

Doamne, saltă sus blazonul

Moștenit din…

îi pune trupului ferestre

pentru ca inima să se lumineze

niciunul dintre cei adunaţi să joace şah

nu-ţi spune

amice ia-ţi patul

reparat de mai multe ori

de îngerii-tâmplari

care ţi-au băut paharul de vise

ca pe o vodkă

şi umblă

dintre cei ce locuiesc la ultimul etaj

împreună cu fantomele zilelor ucise

doar tu eşti dispus

să-ţi topeşti sabia

în flacăra cuvintelor

pentru a…

Pe timpuri, eu eram pasăre

şi toamnele erau mai lungi,

fire de păianjen albeau garduri 

şi îmbătrânitele uluci.

Poteca de troscot verde 

era o frânghie

ce nu se mai vede, 

o aducea pe mama din zbor,

iar cuibul nu era 

niciodată gol.

Acum toamna îmi e subţire

şi un păianjen…

Acelaşi sunt, dar parcă, de-o vreme, cineva

îmi taie kilowaţii şi mi se stinge becul,

înot, m-aş duce-n larg de m-ar lăsa edecul

şi nu m-ar ţine-n portul, hilar, de mucava.

Acelaşi sunt şi-acum, doar ambalaju-mi poartă,

în unghii lungi speranţa în ipsos pân-la sân,

s-au risipit din mine nădejdile, pe hartă,

că s-au…

De ce nu ai curaj ca să trăiești, să fii tu, cea adevărată

Hai, fii exact ce simţi, ce tu gândeşti, nu fi arierată,

De te supui de bună voie la cea mai falsă penitență,

O să devii megera, nu o sfântă, de-atâta abstinență.

Crezi tu, că Papa o să-ți dea ceva din sfânta…

am impresia că m-am reîncarnat degeaba 

încă n-am reușit să-ți scriu 

cea mai frumoasă poezie de dragoste 

n-am asimilat formula în cuvinte 

iar tu te-ai reîncarnat mereu 

la mii de kilometri distanță

o singură dată ne-am sincronizat 

când ne-am recunoscut instantaneu 

pe un peron plin de soldați și câini 

pașii ne-au…

Știu că numai printr-o moarte

voi ucide un trecut,

Știu că numai prin iertare

pot s-o iau de la-nceput,

Știu că-n dragoste urgia

nu va naște ceruri noi,

Știu că-n drumurile vieții

curg din umbre ploi și nori,

Știu că te-am rănit adesea

sub egida unui mit,

când credeam că nemurirea

din săruturi se aprinde,

Știu că cerul cel de marte

ne-a transpus într-un întreg

care nici prin iadul minții

n-ai putea ca să-l…

de câte nopţi întorc

un spaţiu prea îngust,

de parc-ar scri terente

prin bălta de huilă,

satrapul utopiei

mă amendează, frust,

c-o vară şi-ncă-o vară

într-un closet de silă...

de parcă-s maxilarul

unui scuipat sintetic

făcut să bat…

Cu tine-n brațe, dacă-aș gândi la nemurire,

Chiar gândul veşniciei, n-ar întina mișel?

Că nu săruți cristalul, iubirea sorbi din el,

Cu gust ca din eternul la prima lui rodire.

Când îți răsuflă sânii sub greul ispitirii,

N-aș fi nărod, Nirvana să-ţi spun c-o am în gând?

Nu Stingerea, frumosul stă inimii la rând,

Cu roșu-n semnătură pe-osândele iubirii.

Cum te iubesc, vrăjmașo, cu sfânta-mi…

un timp care miroase a crochete cu chimen ținute-n ghiozdan

oțet

și cretă

vremuri

nu înțelegeam unde pleacă…

- Soare cu dinţi,

tu ştii să minţi!

Zile fierbinţi

când îmi trimiţi?

*

Iarnă de foc,

ninsoare,  ioc!

Viruşi se coc:

palid noroc.

*

Vreau să cobor,

un pui de dor,

semn de amor:

alb-orbitor.

*

- Suflete-sloi,

cheamă 'napoi

stele şuvoi:

iarnă  în doi.

Mă ninge iar cu năduf pe tâmple

şi multe trepte din drum s-au albit,

bâjbâind din omăt doruri multe

mă aşteaptă-n casă şi eu n-am sosit.