Ningă-mă anii…

[Cristina Cretu]

Mă ninge iar cu năduf pe tâmple
şi multe trepte din drum s-au albit,
bâjbâind din omăt doruri multe
mă aşteaptă-n casă şi eu n-am sosit.

Voi veni desigur, voi veni spre seară,
mai plec câteodată pe un mal de timp
să deschid o uşă înspre primăvară,
să mă încarc cu viaţă, să zburd şi să strig.

Întoarsă din drum cu inima plină,
un miros de crud odaia-mi va umple,
voi putea apoi s-aştept în surdină,
ningă-mă anii cu ninsori pe tâmple!

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia ar plăcea, dar „vioara” la care ne-o cânți e dezacordată. 

da Coza

[Cristina Cretu]

Voi lupta sa descifrez aceste taine, eu imi cunosc doar fiorul launtric. Ma inclin

[Sofia Sincă]

Interesant scris mesajul! Dar așa cum îți explică Dragoș va trebui să te pui la punct cu prozodia.

Sofy

[Cristina Cretu]

Va multumesc pentru sfat. Versul clasic e greu de realizat, pentru multi. De aceea am venit aici, ca sa imi formez unele deprinderi. Eu nu scriu de mult timp. Am multe lucururi de invatat de la Dvs. Cu mult respect

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Cristina,

Încearcă să studiezi câteva noţiuni de prozodie (rimă, ritm, măsură). Fără cunoştinţe minime de prozodie nu vei putea scrie vers clasic. După ce te vei dumiri cu ritmul şi măsura, vei reuşi să scrii clasic. Textul de faţă este plin de aritmii (ruperi de ritm) şi pierde foarte mult. Dacă l-ai aşeza prozodic, ar suna mult, mult mai bine. În versul clasic contează foarte mult prozodia. Dacă nu o cunoşti şi scrii după ureche, textele tale vor suferi foarte mult. În cazul acestui text îţi dau o părere:

împarte în silabe fiecare vers, fă măsura versului (numărul de silabe pe vers) şi apoi caută să figurezi accentul la fiecare cuvânt (silaba pe care el cade). Vei vedea că textul, în marea lui parte, este aritmic.

Caută să te pui la punct cu prozodia, altfel nu vei progresa!

Tu hotărăşti!

Succes!