Într-un vis de verde (refăcut în urma sugerarilor primite)

[Agafia Drăgan]

 stau la apus de nopţi

sau poate la răsăritul din mine

uitat cândva în crângul

de la răspântie de drumuri

unde doar vestejirile se adună

 vis de cer

în ochiul închis

al fântânilor neizvorâte

câte aşteptări au murit în pădurea tristă

decolorate în fumul alb

din iarba strivită de tăcere

îndoieli renunţări iluzii

la sânul cocorilor răniţi de timp

copacii sunt păsări cu pieptul zdrobit

ce ireal se zbat ameţiţi

de uimirea necuprinsului

îi văd îi ascult cum cântă

cu capul plecat pe umărul pământului

nu le-aud niciodată glasul

doar vântul descifrează

taina  împăcării

 adieri de aripi îşi poartă îndemnul

peste aşteptarea lor

am să-mi ascund elegiile

sub scoarţă

şi eu alintată

să trec cu depărtarea

într-un vis de verde

 

 

 

[Corina Militaru]

Frumos, Agafia! Citit cu drag! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Ar fi trebuit să postezi varianta veche la comentarii, pentru o reală comparație.

Îmi place (și) varianta aceasta.

da Coza

[Sofia Sincă]

DRagă Agafia, mi se pare că sunt mai multe substantive articulate.

răsăritul, crângul - acestea două cel puțin deranjează.

vestejirile - se putea vestejiri

în ochiul închis - aici de ce nu se putea ochi? în fumul alb - aici asemenea

la sânul, pieptul, cu capul plecat pe umărul -  în fiecare vers ai câte un substantiv articulat, chiar câte două.

În rest, bun, bine.

Este doar părerea mea,

Sofy

[giurgiu maria]

Sunt foarte frumoase versurile! Admirație!

[Lucian Oltean]

Frumos. Copacii sunt vestejiti deci fara frunze cocorii sunt cu pene? Trandafirii au spini, ce nu cad.

[Valeria Merca]

Felicitari pentru constiinciozitate!:)

Admiratie!

[Pop Dorina]

Lecturat cu drag. Felicitări!

[Mihaela Popa]

frumos!