Inimi de hârtie

[Camelia Ardelean]

E-așa subțire poarta spre cruda veșnicie,

În slalomul apatic prin vadul mercantil,

Sub pojghița de gheață pe inimi de hârtie

Stă astrul cu pretenții de martor juvenil.

 

E-atât de-amar suspinul zefirului schimbării

Pe rănile deschise în câmpul cu recruți,

Tranșeele imunde cedează-nsingurării

Himerelor pitice-ntr-o lume de mamuți.

 

Purtăm iluzii frânte pe vaste emisfere

Sau cernem clăi de paie arzând pentru nimic,

Prin fulgere călite-n pragmaticele ere,

Ne tragem cochilia pe zâmbetul peltic.

 

Rămâne existența cu iz de naftalină

Să-și vindece fantome la vraciul azilant,

Promis de muritorii cu vise-n trambulină,

Vânzându-și libertatea pe ultimul talant...

 

[Camelia Ardelean]

Dragoș, mă bucur că îți place poezia mea în noua variantă! Îți mulțumesc pentru semnul de apreciere! Cu drag,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Sună altfel... mult mai bine!

[Camelia Ardelean]

Am făcut mici modificări la strofele 1 și 2, acum e mai... convingător mesajul! 

[Camelia Ardelean]

Domnule Burdușa, mulțumesc pentru popasul tăcut și pentru vot!

[Camelia Ardelean]

Cristina Cretu, doamna Ardeleanu, doamna Chitic: mă bucur să vă am alături cu sufletul! Mulțumiri sincere pentru semnul lăsat!

[Camelia Ardelean]

Ohh... tocmai îți răspunsesem la primul tău mesaj, fără să știu că îmi scrii altul, în paralel!

Acum înțeleg mai bine ce ai vrut să spui, adică înțelesesem și înainte, dar îmi era mai greu să "vizualizez" strofa într-o nouă variantă, fără un exemplu! Poți să intervii oricând, Dragoș, nu mă deranjează, din contră! Știu că nu ești rău intenționat, nici nu mi-am pus vreodată problema de asta, doar că, atunci când nu înțeleg ceva, "storc" omul, până pricep ce vrea să spună! Sorry! :-)

Ce să zic... nu m-am gândit, sincer, la aspectul verbelor, până acum, adică nici n-a fost vreodată cazul! Nici nu am crezut că au vreo importanță verbele, construcția lor etc.! E foarte interesant ce mi-ai spus astăzi! Mă bucur că mai știu ceva nou și îți mulțumesc pentru atenționare și exemplificare! O să încerc să lucrez și strofa cealaltă, după ce o mai gândesc, în același mod, în zilele următoare, să vedem ce iese!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mi-am şters comentariul iniţial! Îţi voi exemplifica:

E-aşa subţire poarta spre cruda veşnicie,

Cum slalomul e-apatic prin vadul mercantil;

O pojghiţă de gheaţă rescrie pe hârtie

Un astru cu pretenţii ce-i martor juvenil.

Cam asta am vrut să spun! Acum, ceea ce ţi-am spus, ţi-am spus la modul serios, dacă vrei să ţii cont bine, dacă nu, iarăşi bine. Eu nu-s poet ca tine, Camelia, eu sunt doar cititor, iar ceea ce am afirmat în comentariul meu nu am făcut-o cu răutate sau din dorinţa de a te critica.

Nu mai intervin!

Îţi doresc succes!

[Camelia Ardelean]

Nu, eu chiar la modul serios întrebam, Dragoș, deoarece, subiectivă fiind, cum e fiecare în ce privește propriile creații, nu-mi pot da seama cum aș putea spune ceea ce am spus, în alt mod, decât am făcut-o! Așa am "văzut-o" eu! De aceea mă interesa un exemplu concret, fără a schimba mesajul, pe o strofă, de la tine sau de la dl. da Coza, care o vedeți în alt fel, tocmai ca să sesizez diferența! 

PS: Cum adică nu ești poet? Eu una zic că ești, cel puțin tot atât de poet, ca oricare dintre cei de pe site!!

[Camelia Ardelean]

Doamna Dorina, Laura, domnule Boris, Angi, Sorin: vă mulțumesc fiindcă îmi sunteți aproape cu sufletul, precum și pentru promovare! 

[Camelia Ardelean]

:-))) Domnule da Coza, dvs. vă iert (aproape) orice! Mă bucur că... v-a "încălzit" ultima strofă! :-) Despre celelalte, vă invit cu drag să-mi exemplificați cum ați vedea dvs. o femeie, pardon, o variantă (strofă) care nu e "frigidă"! Eu sunt total deschisă la sugestii! :-)