Vinovat

[nicolae vaduva]

Acelaşi sunt, dar parcă, de-o vreme, cineva

îmi taie kilowaţii şi mi se stinge becul,

înot, m-aş duce-n larg de m-ar lăsa edecul

şi nu m-ar ţine-n portul, hilar, de mucava.

 

Acelaşi sunt şi-acum, doar ambalaju-mi poartă,

în unghii lungi speranţa în ipsos pân-la sân,

s-au risipit din mine nădejdile, pe hartă,

că s-au coclit în suflet de când, stupid, le ţîn...

 

Degeaba-i dau cu votcă, aşa de-amorul artei,

acelaşi sunt, dar parcă vreo şapte se îmbată;

mă caută o doamnă, ce deşirată foarte-i...

şi ea mă vede altfel, adică mulţi deodată...

 

Oricâţi or fi prin mine, zbanghii şi dispersaţi,

pe cel ce-mi poartă crucea duceţi-l la jurat:

c-a aruncat cu pietre de moară-n vinovaţi

ştiindu-se, el însuşi, la fel de vinovat.

 

[Valeria Merca]

Semn de placuta lectura.

[Ion Lazăr da Coza]

Același sunt... și totuși arunc și-s lovit cu pietre...

O poezie cu substanță.

da Coza

[Mihaela Popa]

cel fără de păcat să arunce primul piatra...

semn de admirație