Intre om si bucurii se infiripa prietenia care umple intensul desert al sufletului.

prima fugă a lui bach

poemul se depărtează de visele mele

și iarna îmbracă vârfurile munților în rochii de miresă,

pe unde odinioară fulgerau boturi de turme

și se-auzeau glasuri de doine care plângeau,

astăzi tăcerile au pus stăpânire peste toată zarea,

eu alerg să-mi prind umbra din urmă prin…

SLUJBĂ DUPĂ CORTINA LUMII

litanie spăimoasă

despică altar

pucioasa prinde-n ventuze destine

cartea se deschide  

inima se prelinge sfioasă dintre file

fluture

întinde curcubeu…

şi ea e marea...
cu bolovanii ei lichefiaţi sub forma valurilor
pe spinarea delfinilor
prelinsa lumină verzuie
vertical pe sânii tăi de copil

şi ea e marea...
picatura de lacrimă căzută
din colţul de ochi al zeului
peste pietrele încinse de neputinţa cuvântului

ştii?
la mine în minte mare se scrie aşa :
p o e z i e...

Știam că vine-o iarnă magistrală ,

Mai toată plină cu zăpezi de gală,

Mi-ai spus într-un răvaș sculptat cu dor

Ce l-ai trimis cu ultimul cocor.…

cetatea unui orb

am fost în mine rostul trecător

când sufletul spre mit ia o cărare

de dor aprins în zbucium gânditor

și noapte a uitat că mă mai doare…

Ninge amarnic frigul

în cuvinte

încep să se retragă

reflux fără flux

descoperind

cochilii în care 

marea

nu mai cântă…

cioturi de dinţi,

încremenite guri într-un strigăt

ca o scorbură fără fund,

un întuneric fără noapte,

un gol,

prea plin de sine-însuşi…

culorile se sting

rămâne griul, 

non-culoarea

zilei în care vânturile

vor scăpa din lanţuri şi

caii şchiopi se vor visa galop

atunci

poeţii se vor…

Sunt rupt în părți distincte,
după vânturi,
echidistant împrăștiat
prin timp,
în spațiu
caut veșnic epicentrul
să aflu-n care parte
să mă-mbin.
Doar sufletul,
esență rubinie,
mimează forma
celui care sunt
și neștirbit așteaptă-mbrățișarea,
a formelor exacte
fără nici un timp,
la poarta universului
spre absolut visând.

măcar odată să recunosc că în noi

 a înflorit albul

 doar că

 nu am știut să- i pieptănăm părul auriu

 să-i aducem prin cuvinte căldura

 am ignorat semnul tremurului tandru

 lipit de poeme

 acum 

 am pădurea încolțită-n mii de pâini

 cărare bine definită

 mirosul de cetină 

 așterne patul tânguirii

 - scrie

 scrie-ți pacea cu râuri de sânge

 doar așa vei frânge pasul 

 ...pasul…

Cam pe unde s-au mai așternut fulgii?

Prin sufletul plin de bucuria purificării, 

pe pământul încărcat

de promisiunea unei bogății tomnatice,

pe drumul întortocheat care duce spre  rai

pe care colindătorii vestesc

un Mesia  aflat într-o peșteră.

Ninsoarea cade din cer

la fel ca-n zilele copilăriei mele,

când auzeam colinde îngerești

si când, cu inocența trăirilor,

doream să ating cerul .

Florile de gheață de…

În lacul morii încă mai aud
Cum sparge luna picurii de apă
Tablou cu iarnă şi cu stele nud
Şi lacul morii care-n maluri sapă

Nu iele sunt în tăul de la moară
Cuvinte sunt dar nu le mai pot prinde
Mă amăgesc apar ca să dispară
Cuvinte iele cum pot ele vinde

În lacul morii încă se mai scaldă
Deşi e noapte tot le mai aud
Ielele mele cu minciuni pe buze
Tablou cu iarnă şi cu stele nud

Eu îţi pun sub pomul de crăciun

Clipa

Tu îmi pui în inimă îndoiala

Eu aduc patru anotimpuri

Drept globuri

Şi un suflet în locul steluţei din

Vârful bradului

Tu ronţăi

o turtă dulce în formă de inimă

Şi îmi spui că anul ăsta nu vrei să fii

Moş Crăciun

Eu mă supăr

Tu îmi întorci spatele

(cum faci mereu când te superi )

Şi îţi exilezi cuvintele prin siberiile îngheţate

Eu îmi iau sufletul din pomul de iarnă…

A mai trecut un an, 

 un altul care prea devreme s-a desprins

 lăsându-și urmele prin albul necuprins,

 și clipele prin bucățele mici de veșnicie,

 fără să știm cum am fi vrut să fie...

 A mai trecut un an, 

 cu bune împletite printre multe rele,

 cu tine doar prin gândurile mele,

 cu noi drumeți stingheri prin altă…

Ce-nseamnă viața fără moarte?
E o lumină fără soare,
E dimineață fără noapte,
E un izvor fără de mare,
Esențe tari, pierdute-n zare.

Hai, lasă timpul să se plimbe
Pe cerul tău și-al veșniciei...
Puterea lui ca să se schimbe,
Ia viața nu-n zădărnicie
Și orice clipă fă-o vie.

Și ca un mândru condamnat,
Culege ce ai semănat.

Învelește-mi umbra, n-o lăsa în iarbă,

Ploaia peste nuferi este sete oarbă,

Vor ieși vulcanii din lanuri de șoapte

Și-or deschide vraja-n cratere de noapte.…

 odihnește gânduri

 seara mângâie trăirile de ieri

 mă porți în palmă azi

 șoaptele reci- fierbinți mai ating ceruri

 …ai pierdut singura și unica intersecție

 ai pierdut râsul zăpăcit al magiei

 nu-mi vine să cred...

 răvașe în sonete nepământene 

 învie lupta  

 de fapt niște

 zbateri care mai trag de raza lunii

 albe

 simt blândețea palmei

 cioplește în albul gândului

 ciobește din singurul…

Degetele mele văd doar păsările
Le simt despicând
Aerul încălzit de lumina ta
Eşti în toate liniile care repetă zborul
Aşa te văd degetele mele
Ochii însă
Ochii se înşeală
Pentru ei
Tu nu eşti decât femeie
Aerul din jurul tău
s-a rarefiat
zbori sau pluteşti
ochii mei se înşeală
dar eu
văd cu degetele…

Te aşteptam

la vechea răscruce

de care mi-ai vorbit într-o vreme.

Dimineţile mele

se zbăteau în strânsoarea

amintirilor

ca-ntr-un cerc vicios

şi toate zborurile erau trecute

sub tăcere.

Doar sufletul meu mai striga

în nopţile haine

plecate să vâneze…

…

Vino, iubite, să-mi vezi aşteptările

răscolind în fibrele pământului.

…

Te aşteptam la ultima răscruce

a zilei

adăpostită în vechiul altar

clădit…

Râzi aşa cum o facem de când am descoperit

Mersul biped

Nu ştii de ce o faci dar o faci

Pentru că ştii ca îmi face plăcere să te văd

Cum râzi

Luminată din interior

Peştera îl adăposteşte

Pe el

Magul căruia i-au crescut pietrele în sprincene

Sau invers

Cine mai sta să observe de unde cresc pietrele

Atunci când întâlneşte un mag ?

Scrie cu fum

Adânc scrie în pereţii de calcar mucegăit

Aici locuieşte Magul

Nu-l…

Fărîme de spiritualitate bologană

Holdele-și coc pîinea albă la soare

Și-i pun lui Bubikov în suflet alinare.

A fost un an de Dumnezeu binecuvîntat,

Cu griji multe, acum puse la iernat.

Toamna înflorește vrajaba-n Rassia

Și pune-n ochii mujicilor mînia:

– Bubikov, ai fost mai rău ca un cîine,

Să nu te apuce aici ziua de…