prima fugă a lui bach

[ION IONESCU-BUCOVU]

prima fugă a lui bach

poemul se depărtează de visele mele

și iarna îmbracă vârfurile munților în rochii de miresă,

pe unde odinioară fulgerau boturi de turme

și se-auzeau glasuri de doine care plângeau,

astăzi tăcerile au pus stăpânire peste toată zarea,

eu alerg să-mi prind umbra din urmă prin singurătatea

pădurilor de argint, acolo unde cerbii țin cerul pe coarne

și-și pun luceafăru-n frunte printre cimitirul de stele,

peste mărimi campestre se zăresc în zborul lor

păsări de aur și de argint plutind pe perini de zăpadă

spre nicăieri într-o dulce feerie hofmaniană,

fetele din corint încă mai dansează peste mirosul de mirt,

înfășurate în mantiile de mătase visând că prinții lor

vin să le fure și să le ducă în palatul lui aladin,

niște hoți, spărgători de vise, prin ceața fiecărei nopți

coboară în templul sufletului nostru

furându-ne picul de fericire care mai mijește.

ce dacă n-am cunoscut niciodată fericirea,

zilele șerpuiesc cu limbile scoase peste lumile oloage

făcând din noi niște jucării apocaliptice

 care așteaptă mântuirea de la idolii sambalei,

știu că nimeni nu mai crede în nimic,

împiniși de nenoroc, boșbâcâim prin spații întunecoase,

sorbind toate dezastrele cu setea celui ce-și bea ultima otravă,

cu nostalgia amintirii că odată și-odată tot vor veni

acele clipe ale agoniei când vom dansa cu zeii de mână

în marea horă a morții pe câmpiile elizee.

ascultă cum trece pe lângă tine timpul

ca niște valuri de tsunami acoperind tot ce întânlește în cale,

o metafizică a dezastrului supraprozaic

cu care ne hrănim prin fugile lui bach,

cântate la niște piane dezacordate.

numai iubirea ne mai ține treji,

aceste femei care ne-au furat tinerețea

 și ne-au împodobit-o cu macul roșu al buzelor lor,

în mătăsurile lor tocite cu cărnuri roze și calde

noi am dormit pe perne de vis în nesomnuri de catifea…

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

 

[Veronica Pavel Lerner]

Interesante imagini. Am incercat sa asociez, mental, lectura poeziei cu muzica lui Bach. Mi-a placut! 

Felicitari!

[gina zaharia]

ca niște valuri de tsunami acoperind tot ce întânlește în cale,

o metafizică a dezastrului supraprozaic

cu care ne hrănim prin fugile lui bach,

cântate la niște piane dezacordate.

frumos!

[Sofia Sincă]

Acest poem mi se pare că face periplu prin mai mulţi autori de poezie, că doreşte să plutească pe simfoniile lui Bach şi ale lui Hofman.

Am citit cu plăcere, Sofy!