Cam pe unde s-au mai așternut fulgii?
Prin sufletul plin de bucuria purificării,
pe pământul încărcat
de promisiunea unei bogății tomnatice,
pe drumul întortocheat care duce spre rai
pe care colindătorii vestesc
un Mesia aflat într-o peșteră.
Ninsoarea cade din cer
la fel ca-n zilele copilăriei mele,
când auzeam colinde îngerești
si când, cu inocența trăirilor,
doream să ating cerul .
Florile de gheață de pe ferestre
se vor topi, lăsând câte o lacrimă
pe obrazul sticlei.
Soarele , cam palid la față,
soarbe picătura,
întremându-se
ca după o boală îndelungată.
Omătul își mai face veacul
pe întinderea pământului
doar până la săgetarea acestuia
cu ghioceii primăverii.
Speranța revine
când nașterea prevestește jertfa
care duce la înviere.
Adaugă un comentariu
Draga Mihaela Popa, multumesc pentru popas.
Draga Nuta, multumesc pentru popasul facut.
Draga Gina Zaharia, multumesc pentru popas si apreciere..
Draga Gerra, multumesc pentru comentariu.
Draga Da Coza, vreti sa spuneti ca o ,,predica,, nu emana fior estetic? Am scris aceste versuri cum am simtit la acel moment. Multumesc pentru popas si va mai astept.
Draga Gradinariu Gabriela, ati prins esenta. Va multumesc pentru popasul facut.
Draga Maria Ileana B., multumesc pentru popasul facut. Te mai astept.
Speranța revine
când nașterea prevestește jertfa
care duce la înviere.
Frumos și adevărat!
Naşterea în noi! Să vie nencetat! Drag, Gerra
Aproape ca predicatorii. Poezia trebuie să emane fior estetic.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE