Revin și atașez emisiunea înregistrată. Clik pe link-ul următor:

https://soundcloud.com/user-669345969/emisiune-ion-lazar-da-coza-02…

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”

(Eclesiastul 3:1)



M-am odihnit în temple de tăcere,

Așa m-au învățat cândva poeții,

Mi-au spus că lângă ziduri toți drumeții

Aduc ofrandă lacrimi nu avere.



Că pot să-mbujoreze iar pomeții

Ținând în măini destinul cu putere

Așa de strâns cât inima o cere,

Vibrând ca în cutremure pereții.



Trecutul neschimbat în urmă cade,

Ca un strigoi răpus de…

Povestea fără seamăn rămasă-n așteptare

sub înveliș de umbre, pe timp nedefinit,

îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare

care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă

se zbat fără speranță,…

                                                                                                         Lui Ion Lazăr da Coza

                                                                                                                         ai venit din lumină

                                                                                                                         ai dăruit lumină

               …

Cer albastru și ochiuri de nori,

Flori de piersic, ceață în zori,

Soare blând, chemări răsunând,

Zbor de păsări, pereche căutând,

Zbateri, prefaceri și gri ca de plumb.

Rozul și albastrul pictați pe mătase

Ca o aripă răsfrântă peste zare, peste case,

Sunt magice vremuri, tulburând interior,

Stârnind din cuiburi cețuri în fuior,

Se țes fire nevăzute în pânze ce ne strâng.

Se nasc din efluvii frunze mici și…

aștept să cresc aripi - 

vântul îmi șoptește: ( - de unde atâtea aripi? am rămâne fără păsări), 

rezemată de tulpina unui copac, stau cu ochii în soare,

și de ce nu? e singurul care mai e același, neschimbat, 

mă uit în jur,…

                                                    Tu-mi vorbeşti prin cuvinte.

                                                    Îţi vorbesc prin tăcere.

                                                    Ne-nţeleşi mai-nainte,

                                                    nu îmi dai, nu îmi cere !

                                                   Tu cuvânt, eu o stâncă.

                                                 …

le vezi trecând, centrafricane,

cu linii suple, de regine,

din clasa marilor feline,

pierzându-și urmele-n savane

și te trezești, ca-n filme…

Atâtea amintiri am strâns în viață –   

ce grele-mi par când anii se tot duc!

S-au așezat pe gânduri ca o ceață

să îmi cobească-n cântecul de cuc...!

Iar de privesc aievea peste…

nu există lumină în căușul mâinilor pregătite să tragă

în ciuda faptului că zbor 

rar

pot să-mi fac vânt de pe acoperișul casei tale

nu reușesc să țin pasul cu vrăbiile ce se vând

pentru un ban

dar asta înseamnă că mă supun evoluției

faptul că mă las cu toată greutatea

când pe un picior

când pe un altul

mă face mai bun și de dorit frate cu diavolul

preaînaltul

mi se pare că cei trei…

Numele unei boli grele, de neiertat,

boală contagioasă, 

plină de teamă, pasiune și renaștere. 

Seducția e bobul de muștar 

pe care îl porți în albastrul ochiului,

drept armă, de când te naști.

O folosești când la celălalt capăt

începe chemarea șarpelui Evei,

care te împinge în borangicul patimei.

Îngerii tăi sunt plecați în vacanță,

sau se prefac neștiutori, nu…

fugară

blândă
tinerețea croșetează
pe ulițele viitorului
băile de soare
cer de mâncare
pe catafalc
sărutul pietrelor de bazalt
mușcă din buzele
nesătule ale cimitirului
fir de mătase
e dragostea
purtată de păpădiile
unui gândac
prins la cerșit

ceapa din mâinile tatei n-avea timp să plângă,

pe-un colț de masă, lovea cu pumnul în ea,

chisată, întingea-n sare,

                                            o mânca cu brânză di oi,

 (ca și constructorii de piramide, tata era plătit în cepe)

ceapa din mâinile mamei era dulce, făcea multe foi,

primăvară de primăvară o împărțea prin tot satul,

lumea se mira, cum de n-aduce zari di lacrimă,

numai eu când am o ceapă-n…

Cum nu poţi să învingi un val, nici puterii vorbei rele

nu poţi să-i întorci cărarea către cel ce-o săvârşeşte,

decât dacă ai în tine-nţepeciunea vieţii grele

dusă prin hăţişul lumii, care Sufletu-ţi loveşte.

Calea Inimii urmează, adu-i adânc, tăcut…

Când teama și-ndoiala neguros vor ninge,

Am să m-ascund sub pledul cel mai gros din noapte;

Voi aștepta până ce valul se va stinge,

Atunci va mirosi doar a cireșe coapte.

. 

Și vor veni pe rând catartice prigorii,

Pe păr, pe umeri, ciripind să se așeze;

Mă voi scălda în aer proaspăt pe când zorii

Se vor roti cântând prin ramurile treze.

. 

Tu vei sosi chemat pe urme de păcate,

Torent voi fi țâșnind prin roua de pe…

Curg și curg lacustre timpuri,

delte oglindind pe cer;

Cotropite de nisipuri

ape în derivă pier.

Noaptea, prin năluci mă cerne

al dumbrăvii molcom vânt;…

aproape viu

nu mai contează cărarea pe care o las

mă vindec

și-ntr-o baladă nepământeană,

te caut

armonioase impresii se desfată pe canapele persane

unde te-mbie arome pâgâne

unde amurgul se lasă curtat

îndrăgostita orelor mele

privește luna indiferentă cum trece

ca o ninsoare peste trupul meu cald

cum…

când privesc în seară un arţar în floare

luna mă îngână cu tăcerea ei

să alung tristeţea urma ei ce doare

sufletul îmi cântă-n lan de ghiocei

vestind primăvara care o să vină

copac fără frunze flori aşază-n ramuri…