Priveşte-n jur, încrezător

[Stanescu Valentin]

  

Cum nu poţi să învingi un val, nici puterii vorbei rele

nu poţi să-i întorci cărarea către cel ce-o săvârşeşte,

decât dacă ai în tine-nţepeciunea vieţii grele

dusă prin hăţişul lumii, care Sufletu-ţi loveşte.

 

Calea Inimii urmează, adu-i adânc, tăcut prinos,

simţirea ei n-o risipi, ea îţi îndreaptă-ncet realul

ce se reflectă-n Mintea ta, eliminând ce-i de prisos,

în Marea Trecere s-aduni în tine doar esenţialul:

 

nu alerga să aduni bani lăsându-ţi Sufletul mai gol,

încarcă-ţi gândul rând pe rând cu energia vorbei bune,

priveşte-n jur, încrezător şi soarta nu-­ţi va da ocol,

 

căci peste toate, nevăzut, e Cel ce frica îţi alungă

şi Pacea îţi aduce-n gând să treci uşor de slăbiciune,

puterea ei, a vorbei rele, la tine să nu ajungă.

 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela, chiar că au fost rugăciuni aceste poezii alături de aceasta într-o perioadă ciudată prin care am trecut. Cred că mulţi dintre noi scriu poezii mai mult la tristeţe decât la bucurie. Asta se poate explica prin faptul că majoritare sunt clipele grele din viaţa noastră.

 

[Stanescu Valentin]

Grig, cuvintele mele sunt precum nisipul de la poalele muntelui Kipling... Mulţumesc pentru trecerea printre cuvintele pseudo-sonetului meu ce s-a ivit, cândva, din labirintul unei stări de severă anxietate şi m-a ajutat alături de celelalte zeci de poezii să răzbat către lumină şi plinul sufletului.

[Mihaela Popa]

vers plăcut, ca o rugăciune

[Grig Salvan]

Un îndemn la împăcare și reziliență, la înălțare și speranță, într-o vreme tulbure și parcă fără speranță. Un poem cu sevă morală în vremuri de imoralitate și amoralitate. Amintește de îndemnurile devenite celebre din poemele lui Rudyard Kipling.

[Stanescu Valentin]

Alexandru, cum ar arăta lumea dacă nu ar exista vorbele rele. Unii ar spune că nu tocmai bine pentru că s-au obişnuit cu ea, că este firesc să fie aşa, că face parte din ADN...

[bolache alexandru]

Versuri care îți dau de gândit...

[Stanescu Valentin]

Ramona, mulţumesc pentru sensul pe care l-ai dat poeziei mele. Să ne bucurăm de mugurii cuvintelor noastre pe care îi aducem aici să înfrunzească, să înflorească în privirile noastre.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Meditativ.

[Stanescu Valentin]

aDa, m-ai înseninat în seară cu acest buchet de vorbe ca nişte zambile de suflet. Multă vreme pseudo-sonetele mele, scrise la prima pană înmuiată în călimara sufletului, au stat în paginile scrise pe hârtie până ce au fost aşezate în două volume de câte o sută fiecare. Nu au o formă perfect curgătoare, melodioasă ci au urmat fondul mesajului care a izbucnit din sufletul cuprins de golul anxietăţii severe prin care am trecut cândva. Ele m-au salvat iar acum sunt bucuros să le aduc aici spre aflarea de către voi a unui alt Valentin Stănescu. Mulţumesc pentru toate cuvintele pe care le-ai turnat cu sinceritate în fântâna sufletului meu însetat de viaţă!

[Stanescu Valentin]

Maria, simt cum mă pătrunde graiul tău „exact așa cum sî vorgești pi la noi prin iarbă, pi sub copaci, lună șî steli”. Ţi-am stârnit şi aducerea aici a unei recente poezii de o cuprindere sufletească ce sfidează trecerea timpului. Mulţumesc pentru acest dar cu un final sublim: „suntem ca furnicele, ne ocupăm timpul cu treaba doar ca sî nu murim di urât...”