la eschiva unui apus malaez
credinţa
fortificată reflexie a celor
mai adânci înţelesuri colonii posedate
daoist cerul arde
ultimele puteri ale zilei
în memoria înţeleptului lao
pe crupă de bivol
pace lubrică

vrei să-ți culeg fragii aceia

din vârful prăpastiei

vrei

un singur crez e până la ei…

când intri prin gleznele mele strig 

dacă vrei să faci dragoste impreuneaza-ne venele și împinge sărutul în inimă 

aleargă-mi prin piele ca un nebun cu o herghelie de vise 



vreau să te port ca pe un talisman ce se dilată în pori 

să încapă punctele cardinale 

neliniștea ochilor tăi și frica de lună în golire 



între răsuflările noastre se ascunde o bucățică de cer pe…

încă mai sper  că tu te vei întoarce

ca cea dintâi si cea din urmă zână

îndragostită gata să-l sufoce

 pe cel ce mi te-a luat până la urmă

granule de iubire deșănțată

îmi picură uitarea în orbite

speranțele se ard de tot pictate

pe cerul  din odaia părăsită

și împletesc în van vorbele tale

sperând sa-ți fac cunună din silabe

și nu găsesc nici astazi nici o cale

din negre zile sa le fac mai…

la țărmul timpului quasar pierdut
a eșuat iubirea-mi cristalină
o nereidă a pictat în crud
vals de suspine pe o violină

lacrimi de șerpi mă leagă de catarg
pe răni prezentul parcă pune sare
dupa fantasmă pur m-arunc în larg
dar în gheenă dragostea ne doare

trăim apusul timpului în care
n-am câștigat nimic ci am pierdut
eu adn-ul fericirii tale
tu clipa-n care noi ne-am cunoscut

la capătul fiecarei nopţi îngăduite…

Chiar dacă încalc regulile am dorit să fac cu drag un dar de suflet special pentru doamna Lisia da Coza si pentru toate distinsele mele colege de site, Ionel Mony Constantin…

cândva

am mai văzut această zi

cu pajiștea-i

ȋntinsǎ ȋntre suflet și inimǎ

unde visele înfloreau

așa ca primăvara

când își desface pieptul

să-și îmbrace noul veșmânt

apoi amiaza și-a tras peste umeri

umbra planetei

spulberând în…

                Lăsa în urmă

                o tăcere pustie…

                                                                              lui Adrian Păunescu

Glasul a uitat îndoielile înfiripate,

a adoptat un mic…

Cunună pe cap din râuri 

Se revarsă peste umeri,

Ochii-ți strălucesc din hăuri,

Bogății să ni le numeri.



Iia cu ciorchini de măguri

Te-a-nălțat de subsuori,

Marea mai la est în valuri, 

Te-a gătat de sărbători 



Brâu de flori pân’…

Plâng  răsăriturile pe umerii tăi mamă;

sunt din ce în ce mai puţine…

Aplecată sub povara anilor grei, duci în spate crucea

 precum Iisus... pentru alţii;

din ce în ce mai grea, făcută din esenţă de trăiri ,

mustind în seva  lacrimilor tale.

Amfora din lut sfânt ai purtat în tine firul vieţii  

fără să te întrebe cineva dacă vrei.

Ţi s-a dat şi atât.

Casă ţi-au fost durerile de tot felul;

pe zidurile ei au crescut  grijile…

Când paşii ţi s-au rătăcit de lună

Clevetitoare stele-au uneltit.

Te-ai lăsat prins, ele te-au dus de mână

Înspre o altă boltă. Te-au momit

Scriind cu-o cretă despre fericire

Pe zarea îmbibată de apus.

Chiar ţi-au promis o mare de iubire

Doar să-ţi desprinzi privirile de sus

Şi să te laşi purtat de întâmplare

Pe-un val de timp brodat cu risipiri.

Te-ai şters la ochi cu umbre de uitare

Şi le-ai…

AMINTIRI DESPRE SUFLETUL PERECHE  

                 

de câte ori decupam orizont spre tine

întorceai nămeții depărtărilor în sângele meu

viscole căptușeau cuiburile dorurilor

ori de câte ori deșiram alfabetul să-l învăț să numere

vegheam doar din aurore boreale scurgerea…

încă mă gâdilă

plăcut la ureche

dulcea dar  trista

limbă romană

și parcă  ion

ba nu  gheorghe se plânge

că-s mult prea multe

neologisme

din setea de–a fi

mai moderni mai aproape

de inima noului imperiu

ce gata

cucerit-a peste noapte

fără fum europa

uitat-am că noi

n-am trecut

ci am fost

și mai suntem

aici…

legământul îl știți…

e tristă  dar…

Când zorile din nou au să se cearnă

Mă vei găsi în toamnă adunând

Din amintiri pierdute într-o vară

Ecouri din iubirea de demult



Purtam iubirea-ți șifonată-n spate

În mâini ghiozdanul burdușit cu cărți

În cafe-bar îmi beam o citronadă

Când tu in librării priveai la hărți



Dar anii au trecut de-atunci mereu

Și spunem astăzi triști trecut-au anii

Părinții îți spuneau că-s derbedeu

Un vagabond care umbla prin baruri…

Noaptea

se tot foia neliniştit

cu pleoapele de sus lăsate.

În toamna ce-a început

să scuture frunzele copacilor,…

Îşi lăsase capul în mâini.

O fărâmă

din vechea teamă

s-a trezit din nou.

A intrat ca o umbră,

pătrunsese în această imagine

şi o…