amintirea primei iubiri

[bolache alexandru]

Când zorile din nou au să se cearnă
Mă vei găsi în toamnă adunând
Din amintiri pierdute într-o vară
Ecouri din iubirea de demult

Purtam iubirea-ți șifonată-n spate
În mâini ghiozdanul burdușit cu cărți
În cafe-bar îmi beam o citronadă
Când tu in librării priveai la hărți

Dar anii au trecut de-atunci mereu
Și spunem astăzi triști trecut-au anii
Părinții îți spuneau că-s derbedeu
Un vagabond care umbla prin baruri

Când zorile din nou au să se cearnă
Vei căuta în toamnă amintiri
Pierdute sunt pierdute într-o vară
Când nu de mult ne mai simțeam copii

Azi sufletul mi-e  șifonat prin parcuri
În lacrimi …o valiză plină de-amintiri
Și știu că ne-am urcat în două trenuri
Care ne-au dus pe fiecare pe alt drum

[Ion Lazăr da Coza]

Versuri de romanță nevinovată ce se aude dintr-o tavernă de periferie și ea neinovată.

Ne consolăm că nu tot ce producem are și girul calității.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Nu. Nu e nici vers clasic, nici alb, nici liber. Seamănă a rimă stângace. Primul vers mi-amintește de un alt vers al unui cântec. Vă recomand să renunțați la acest stil. Am citit poezii bune la d-voastră.

Drag,

[Chris]

Nostalgia primei iubiri, m-aş fi aşteptat la alt final...

Subscriu şi eu la com. Sofiei şi mai adaug nişte repetiţii: iubirea, trecut-au anii...

[Gabriela Grădinariu]

Subscriu la comentariul Sofiei.

[Sofia Sincă]

Amintiri adolescentine ca şi alcătuirea poeziei.

Să înţeleg că acesta este stilul tău... Doar ritm fără rimă... Dar ai o rimă precară care mai mult încurcă. Poezia pierde din muzicalitate, se vrea clasică şi nu e. Dar nici modernistă, cu vers alb nu e pentru aceea rimă simplistă şi pentru versul aranjat la liniunţă.

Mă rog, o fi un stil propriu, dar care pe mine mă face să tot aştept ceva... cred că farmecul dat de muzicalitatea versurilor.

Cu prietenie, Sofy!