încă mai sper că tu te vei întoarce
ca cea dintâi si cea din urmă zână
îndragostită gata să-l sufoce
pe cel ce mi te-a luat până la urmă
granule de iubire deșănțată
îmi picură uitarea în orbite
speranțele se ard de tot pictate
pe cerul din odaia părăsită
și împletesc în van vorbele tale
sperând sa-ți fac cunună din silabe
și nu găsesc nici astazi nici o cale
din negre zile sa le fac mai albe
ramâne doar speranța că la vară
pe plaja lacrimilor noastre mute
înabușite-n arsița de-afară
se vor uita trădările avute
Adaugă un comentariu
mulțumesc tuturor pentru lectură, sfaturi si răbdarea acordată...vă urez o duminică plăcută alături de cei dragi
Frumos, cu mici artificii poetice şiurile in plus pot fi înlocuite
Frumos! Totuşi ce fel de rimă e ? Sau nu e ?
Aici se numeşte poezie. Şi încă atât de frumoasă, care ne conferă acea muzicalitate despre care tot vorbeam eu.
Felicitări!
Sofy
Mi-a plăcut! Felicitări!
e data aceasta o prozodie corectă într-o poezie frumoasă. De ținut cont de observația Laurei!
drag,
Dar nu in van impletesti cuvintele in versuri, iar calea sigur ai gasit-o, aceea spre suflete. O sugestie am doar: sunt trei versuri destul de apropiate care incep toate cu "si" , poate ar trebui ajustat putin acolo.
Admiratie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE