dulce dar tristă

[bolache alexandru]

încă mă gâdilă

plăcut la ureche

dulcea dar  trista

limbă romană

și parcă  ion

ba nu  gheorghe se plânge

că-s mult prea multe

neologisme

 

din setea de–a fi

mai moderni mai aproape

de inima noului imperiu

ce gata

cucerit-a peste noapte

fără fum europa

uitat-am că noi

n-am trecut

ci am fost

și mai suntem

aici…

legământul îl știți…

e tristă  dar dulce aceasta

moldoveneasca limbă română

și nu ne trebuie

oricât ar vrea

mai marii vremurilor

lumii acestea

translator peste prut

să ne spună

din nou

ce soartă

trebuie să poarte

la rascruci de imperii

dacii

valahii

românii aceștia

e dulce

dar tristă

limba aceasta…

[Ion Lazăr da Coza]

Of, nu. Frumoasă intenția... dar nici să pui măcar toate diacriticele nu avuși timp, ca să nu vorbim de stilizare?

da Coza

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

De acord cu ceea ce s-a spus mai jos. Înșirând niște idei pe verticală, nu înseamnă și poezie.

Drag,

[Chris]

aici aveţi proză, patriotică, dar proză :))

[Gabriela Grădinariu]

Aţi putea încerca o reaşezare a ideilor , o construcţie mai stilizată .

[Sofia Sincă]

încă mă gâdilă plăcut la ureche dulcea dar  trista limbă romană și parcă  ion ba nu gheorghe se plânge

că-s mult prea multe neologisme

din setea de–a fi mai moderni mai aproape de inima noului imperiu ce gata cucerit-a peste noapte fără fum europa uitat-am că noi n-am trecut ci am fost și mai suntem aici…

Şi aşa mai departe. Mie mi se par a fi proză aceste fraze. De ce să nu scriem în proză un astfel de gând...

Dar este doar părerea mea.

Sofy