Afară-i soare primitor, doar lumea-i diferită

de cea prin care am trecut cu clipele-mpreună,

când te-ai ascuns în vraja ei lăsând nelămurită

trăirea unui sentiment cu-o strângere de mână.

Mărturisesc că-mi este teamă de ploile ce vin

să-mi biciuie pervazul vieţii sălbatic şi bizar,

de-aceea soarele îl vreau când gândurile-mi ţin

să treacă-n anotimpul tău din ce în ce mai rar.

Ţi-am dăruit iubiri şi veşnicii, poate mai mult…

În drumul spre stele 



Simţi că ţi s-a mai întâmplat asta, 

ţi-e dificil să alegi. …

Mă feresc de sufletul tău femeie

Nu există vaccin pentru curgerea dinspre

şi peste vertebre

Alunecată lumină

muşcătură albastră de strigoi

Hei

Un râu roşu de sânge despletind morţi şi durere

Pe mal o familie ce aşteaptă

Picnic funerar iar grătarele sfârâie

Mă feresc de sufletul tău

De fapt nici nu ştiu dacă ai ...prezumţia funcţionează

Portocale albastre împinse obscen de crosa de golf

Găuri latente aşteaptă visătoare

Sub…

Îmblânzitorul ploilor a dispărut
Rămas fără loc
Într-un tren care tot pleacă
s-a hotărât să se amestece cu mulţimea
de ochi înlăcrimaţi

flutură batista
de undeva
de acolo
nu mai contează
de unde…

ploaie rămasă fără iubit
singură peste piatra
ce se încăpăţânează în mineralitatea ei

trenul a plecat iar
cu ploile mele divorţate
la difuzorul gării se anunţă
un nou curcubeu

eu voi lipsi din el

anotimpuri



trec clipele

una câte una cad frunzele

veşminte îmbracă umbra copacilor

la căpătâiul soarelui se aprinde luna



trec clipele

în inimi se strâng ninsorile

sub flori de gheaţă suspină ferestrele

aripi de înger se aud la răsărit



trec clipele

din seminţe de iarbă încolţesc zilele

cireşii îşi rotunjesc visurile

iubiri se revarsă peste poduri de…

CA  O  INTEROGAŢIE  RESPIRĂ  CLIPA

din turla trupului zumzet uşor

înfioară pielea gândului

zbaterea efemeridelor nu mai aprinde focul

în vatra surpată

 pâinea de-mpărtăşanie coace doar împietrire

în inimi de ghiaţă…

e cel care

învaţă să înoate de unul singur

în apele tăcerii, mişcându-şi alene

braţele - vrejuri de viţă uscate -

către un ţărm

rămas în spate, un spate greu

ca o galeată goală

-golul atârnă cel mai greu-

Bătrân

e cel care

bea un strop de vin

să-şi încalzească sângele,

sperând

să-l audă cum curge, să-şi amintească

de vărsarea

fluviilor în…

Prin minte

trec peisaje, chipuri

-vechi picturi, straturi

de praf peste culori –

omul stă cuminte

în celulă

la adăpost, căci astăzi

a vorbi

este deja un fel de moarte

anticipată

a gândi, o rană supurând

zăpezi murdare i s-au strâns

în păr şi praf, munţi de praf

pe tălpi şi cărţi

în cadrul uşii, Eccleziastul, însoţit de un ciopor

de umbre vinete

cu zâmbet rău

îi aduc…

Mintea

trecea pe pilot automat.

Umbrele

deveneau

din ce în ce mai lungi.

Gândurile negre îl bâzâiau

ca şi cum

l-ar fi măturat

într-un colţ obscur

al existenţei.

Întunericul

încerca

să-l străpungă

cu ochii

minţii.

Trecea pe drum de care, avea un fel de-a fi

Că ai fi vrut să-l afli în fiecare zi;

Privi către cerdacul în care-mi petreceam

O parte dintr-o sferă-nflorită pe un…

Nu știu de era seară, știu că veneam pe dig,

Mă rătăceam prin ploaie și parcă mi-era frig.

Mi-ai dat o pelerină de vise neculese

Și-ai zis: ia-le pe…

Niciun cuvânt.…

Încălzesc degetele cu versuri…

dragoste

cauză pierdută

 …

Şi-acum
pentru
posteritate

Copii

Pe locuri
fiţi
gata

START

 Costel Zăgan, Ode gingaşe 

de mult n-am mai scos un cuvânt niarne*

nu mă opun

doar ascult

ultimul cuvânt pe care l-am rostit

a fost fie

şi a fost

de întuneric mă tem

devorează albul

inima mi se strânge între pereţi de ceară

încuindu-și sângele cu lacătul…

Plouă mărunt într-un oraş murdar

localnicii stau răbdători lângă vitrine,

purtând discuţii între ei protocolar

despre scumpiri şi semnele divine.

Bătrâni îmbratişaţi de frumuseţe

cu stropi de ploaie-n părul argintiu,

vosbesc de fulgere ascunse în tristeţe

şi curcubeiele care răsar târziu.

Femei frumoase cochetând cu clipa

îşi povestesc de rochii nepurtate,

de cearcăne care-şi sporesc risipa

sub pleoapele de tremur…

Dacă ţi-e dor să te alinţi prin neaua

Altei ninsori de vorbe aromate,

Să te-nveleşti râzând în catifeaua

Unor atingeri tandre, delicate        

Pe la răscruci de gând, cu sete pară

Sau prin fâneţe simple de tăcere.

Un anotimp al şansei ne-nconjoară

Cu-o aură de sens şi mângâiere.

Şi de ţi-e dor să arzi într-o văpaie

De bucurie-n vatra altei linişti

Să uiţi de ale umbrelor convoaie

Ce-ţi culcă macii…