Cuvintele în gânduri s-au pierdut

mi le răpesc tăcerile târzii,

nu ştiu de când ne-am cunoscut

sau cărui vis doreşti să aparţii.

Îmi cresc pe braţe muguri şi dorinţă

mă simt un prinţ al viselor de ieri,

ce viaţa-i dăruieşte rangul de fiinţă

tot aşteptând iubirii să mă ceri.

Paşii mă poartă stânjeniţi din fire

trăiesc din când în când nemulţumit,

că-n univers nu-i altă…

Bujulică bătrânu’

credea așa

că dacă…

primul dans l-am făcut

în brațele mamei

la sânul ei

când mă hrănea

cu setea ei de viață

și adn-ul străbunilor

pe o melodie

lăstar

din sufletul lui Apollo

știută doar de ea

zăvor lui Ares

cântată  cu glasul

ușor tremurat

de grija zilei de mâine

privirea ei arc peste timp

mă  încredința altui sân

la care fiul meu

apoi

făcea primul dans

moartea stătea lângă mine

îşi făcea timp din viaţa ei

de unde să ştiu eu că mă păzeşte

să nu cad în fântână ca ai lu mitrache

ş-ăl mic ş-ăl mare

făceam poze pe prispa lor când eram de şcoală

că aveau nişte liendri mari şi îmbobociţi o minunăţie

ne aşezam noi pe lângă ei cu zâmbete din alea

să ne aibă părinţii pe când trebuia să plecăm la oraş

să ajungem mari

nu ştiu de ce spuneau aşa

mari ajungem toţi numai că unii părinţi rămân cu…

să vorbeşti despre o fabrică
o fabrică este o fabrică
ea este din fiare
ea este beton
ei şi
se găseşte cineva să o demoleze
cu buldozerul
ce poate simţi ea

dar să vorbeşti de un om

În liniştea

profundă avea gustul

verii în gură ajungând

doar ritmul regulat

la urechi

să împrumute rămăşiţelor

de torente de lacrimi

din ochii înroşiţi

îndreptându-şi

privirea avidă

într-o atitudine

profundă să tulbure

evidenţa.

Privea

cu un zâmbet vag,

ironic

drumul acoperit de pietriş

în glasurile

ce se topeau treptat,

sustrase

cursului implacabil...

al evenimentelor.

renunțasem la ea pentru un refren imperial

știu că era toamnă

prin toate ramurile paradisului

îmi luasem rămas-bun în trecere…

Suntem la fel! Şi tu şi eu rămânem

Neancoraţi în secete sau ger

Îmbrăţişăm copacii şi le spunem

Poveşti  de verde, sub acelaşi cer.

Urcăm timid scări de nesăbuinţă

Dar ne-aruncăm în vânt cu mult curaj.

Avem răbdare şi avem voinţă

Şi ridicăm din zâmbete baraj

Când vin spre noi torentele de teamă

Să  adâncească umbrele-n priviri.

În piept ne joacă focuri şi ne cheamă

Să căutăm comori prin…

mă trezii zâmbind cu gândul la el

l-am recitit de curând că-mi place al naibii

când mi-e rău mi-e de-ajuns să-mi amintesc vreo expresie

că gata îmi trece pot să îmi văd de-ale mele

viaţa nu poate fi mai caraghioasă de atât

uneori mă mai apucă prin autobuz

scot cartea şi şterg râsete de fereastră

(că dacă n-apuc loc nu urc) încolo spre mare

să nu zică ăi din jur că am luat-o pe arătură

de multe ori îl ascund în sân împăturit

într-un…

vere găsii tastele tocite
mă auzişi
dădui să apăs şi n-avui pe ce
mă gândii cine să se fi plimbat pe ele
ca pe dalele pe care
încăpeam cu iubirea mergând
ei ce vremuri silfide
se scurseră prin toţi
nu mai e unul cum îl ştiuşi

da’ ce-mi veni
mă uitai la buricele degetelor
şi mă luminai

te zideam

în inimă

și plângeai

în ritm iambic

refugiată

în amintirea

sărutului dintâi

imaculată

în rochie de mireasă

așteptând să-ți spun

ce mortar folosesc

mâinile

mă-mbrățișau

cu sete

iederă

învăluindu-mă

hulpavă

pe dinăuntru

apoteotic

de fapt

tu m-ai zidit

în noaptea nunții

Pătând

azurul,

aerul

într-un

gest

voit,

rămase

atârnat

neglijent

de

buza

inferioară...

a

cerului.

ridică storul dragul meu

să mă așez mai bine

pe brațul aestei dimineți

acoperindu-mă de frunzele unor uitări

prea multe zvârcoliri

mișună ziua-n amiaza mare

și nicio țipenie de om nu ascultă frământările

ce răsună-n ropot

pe-acoperișul mansardei

 …

Cu indiferenţă aproape,

privea îngândurat tavanul alb

în curtea cenuşie.

Să te-nfiori atunci

cȃnd ȋmi atingi cuvȃntul

care nu mai poate spune nici

o  vraja, cȃntec sau poveste

sub steaua mea părtaşă

la minunea ȋnfăptuită ieri.

Să cununăm cuvȃntul cu iubirea

şi pruncii noştri cȃntec vor rodi,

vers sălbatec dar sublim.

Iubite, nor albastru eşti

ȋn gȃndul meu dintȃi,

adiere şi dorinţă nerostită,

chiar dacă cercul meu are

un arce lipsă,

ȋl strȃng un pic

şi tot eu…

Cuvintele mele au prins o curbura aparte,

se-ncovoaie de greutatea

sentimentelor nerostite,

poveri sublime, decȃt baloane colorate

la petreceri aniversare.

Şe rostogolesc greoi,

pline de ȋnţelegere pe cărări ȋnchise

sau aleargă diafan prin nisipul

din clepsidra sorţii.

Nu ştiu ce solie aştepţi.

Eu negociez păcatul nefăcut,

să cadă ȋncet printe cuvinte…

Le poleim, le camuflăm

Şi nimic nu ne ȋmpiedică…