Judecata

[Ion Lazăr da Coza]

 

Bujulică bătrânu’

credea așa

că dacă ești mai moale

pui jalba scrisă de-un nepot

sub ochii judecătorului

că la slova ta tremurată

nici nu se uită

acesta o citește

și-ți dă dreptate

dar judecătorul

n-a primit-o

îndemnându-l pe el

s-o citească fără teamă

fără teamă domnule

dacă-i zicea taică ori moșule

mocane sau boule

parcă-i mai venea cumva

da’ nu văd bine

dom’le judeacator…

i se auzi vocea pierită

ca din pădurea scorpiei

pierduse procesul

deși dreptate avea

cu rata de seară ajunse în satul

liniștit ca un cimitir nou

zăticninindu-se pe ultima

treaptă a casei

oftă către babă

care aștepta

în pragul bătrân

– Degeaba ai carte, băbuță, dacă n-ai ochelari...

                              din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Oana! Foarte la obiect comentariul tău.

[Ion Lazăr da Coza]

Drag de popasul tău, Ana Ardelean.

[Ana Ardeleanu]

"-Degeaba ai carte, băbuţo, dacă n-ai ochelari..."

 Vorbă spusă cu înţelepciune.

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta dragă, Bujulică, nu Bijulică, sper că te-a înduioșat. :)

Mulțam de comentariu.

[Chris]

M-a înduioşat Bijulică cel Bătrân cu simplitatea şi înţelepciunea populară. Bietul de el, nu ştia pesemne, că dreptatea nu are legătură cu justiţia. Afurisiţii ăia de ochelari :))

[Ion Lazăr da Coza]

Și-apoi, Iris, poate că țăranul nostru știa că „dacă umbli prin tribunale ca să câștigi vițelul, trebuie să vinzi vaca”.

[Ion Lazăr da Coza]

Asta e, Lisia! Sunt și dezamăgiri memorabile, dar care au umorul lor involuntar, poate.

Cu dragoste,

[Ion Lazăr da Coza]

Ai dreptate, Gina. Țăranul, dar să nu generalizăm, are o doză de sfioșenie.

Mulțumiri.

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela, adevărul umblă cu capul spart, spune înțelepciunea populară. Sărmanul Bujulică...

Pup fată generoasă.

[Sofia Sincă]

Da, acum e clar că avea slovă tremurată. De fapt el îi sune băbuţei ''– Degeaba ai carte, băbuță,...'' Şi de aici puteam deduce că ştia să scrie. Dar am crezut că se laudă :)