Ani mulți s-au adunat în urma mea,

încep să simt a timpului povară,

dar tot a mai rămas câte ceva

de adunat din clipele ce zboară.

Abia acum, privind înspre trecut,

găsesc minuni prin amintiri uitate,

o, Doamne, dacă-atunci aș fi știut

să le adun și să le gust pe toate...!

Mult prea…

Un dor rătăcește pe margini de timp

Și nimeni nu-ntreabă ce vânt l-a purtat

Printre spini ce-nsoțesc un drum neumblat

Cerșind la înalturi un nou anotimp.

Când arșiți aprind și țărmuri de mare,

Ce ochi au privit în zadar spre Olimp

Și câte mâini n-au…

                                                                                      eraocăr ed apilc

                                                                              !eram iam tot enived alucinac

                                                                             aţnerucnoc e-im viserga luraţnâţ

                                     …

am văzut cum te-ai oprit

o clipă

ca într-un film arghezian -

lasă,

știu că nu există așa ceva,…

Absența, asta, vine cu dimineața-n cap, 

vine să te înnece, se așează între două înghițituri de cafea, 

caută acea privire - acolo îi e bine, îi e viața, acolo, în…

nu mă iubi, nu mă atinge de parcă-aș

fi iederă,

nu mă srtânge-ntre cuvinte…

În relieful minții mele

S-au strecurat încet, pe rând,

Rotunde sau oricum vor ele,

Forme ciudate, forme-gând.

Mă mir, privindu-le cum vin

Și traversează bariere,

În circuitul meu divin

Aduc o altă-ntemeiere,

 A unui con de echilibru…

Cincizeci de ani

Cincizeci de ani 

aleargă să te prindă,

parcă mai ieri râdeai a primăvară,

un pui de ied 

cu moft de căprioară

căta iscoditoare în oglindă... 

Zâmbeai timid

visând în fapt de seară

ca brațul lui de șold să te cuprindă,

ochi-i de jar

de dor…

Bine-ai venit Dragoste de ce să te-ntorci

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

În pietrele uitării am dăltuit povești 

Am desenat și vise, secrete am închis 

Deși te strig într-una știind că nu mai ești

Rămâi o filă albă, așa cum ai decis. 

Eternul Rac al bolții, ascuns după un  nor

Împrăștiat de vânturi, haotic și…

În spuma rece,

umbre seculare dansează-n valuri surde.

Ele veghează marea

și ascund sărutul  zeilor căzuți din soare,

iubiri ce n-au murit,

ci dorm sub ape grele.

Fiorul lor, chemat de veșnicie,

îmi prinde sufletul amarnic,

ca o aripă de lumină

ce-mi poartă visul peste vreme,

spre țărmuri unde timpul moare și renaște.

Efemerul se sfărâmă,

iar eu devin o stâncă,

fără dor,…

Privesc în jurul meu și caut oameni cu inima trezită,

Găsesc scenarii de minte rătăcită,

Dar sper ca lumina să pătrundă pe undeva,

În acele locuri cu tristețe grea!

Atâta răutate mă înfioară și-i caut zadarnic rostul,

Poate, mai sunt oameni care să cinstească postul,

Mai sper să existe un antidot la această stare,

Unde ești tu, iubire, oare?

Domnește acum dorința de putere, nesimțirea,

Pe cine să…

iulie ne toarnă grâul în hambare

razele de soare pun pe jar zenitul

greierii-şi ascund în iarbă ţiuitul

pe sub ram de sălcii îmi caut răcoare

lansând stinse triluri în ultimul ocol

(aripile-ncinse nu mai pot să zboare)

ciocârlia pică în cuibul de la sol

în margine de lan plânge o cicoare

din veştede petale cerul dispare

trecând în amintire al verii simbol...

Vorba multă şi orbitoare izvorăşte doar din minte,

e un fapt real ce ţine doar de fricile din tine

care-ţi ţin mintea închisă într-o cuşcă, prin cuvinte,

şi-ţi coboară energia-n vorbe multe dar... puţine!

Cel cu mintea luminată doar din suflet îţi vorbeşte,…

pleci...

și uite cum pleci – stând pe loc –

un pas ți-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță ușor

către zbor

clipa ne-apasă în piepturi clepsidre

herghelii de stări gonesc prin sânge

dar te destrami în secunde

ca o noapte ce-și privește pierdută

dimineața în ochi

liniștea poartă pe brațe clopote negre

te răstignesc într-un suspin

răsucesc vorbele…

Abel și Cain la o cafea

au în față viața mea

Costel Zăgan, Distihurile lui Dionysos

Te caut prin fragedă noapte –

Fâșie albastră de dor, 

Te strig, dar ești tot mai departe, 

O, demon cu chip visător!  

. 

Să sufăr răgaz nu încape

Căci noaptea se-ntâmplă subtil

În fierberi suave de ape

Urcând din pământ ca un tril;

. 

Dar trilul pe dată îngheață, 

Preface abisul în sloi, 

Îl sparge în cioburi de ceață 

Și timpul îl cerne apoi. 

. 

Cum ninge la mijloc de vară! 

Un…

…se-nclină spre-ntunericul nopții

în liniștea frunzelor, se-nclină

s-aplecă

ca o lumânare-n arderi, s-aplecăăă

să-și lase inima să doarmă-n

                                                    mireasma…

Dac-ai ști, Natali, cum se-ntinde otrava,

Cum fură din umbra destinului tău, 

Trimițând ca ispită întoarcere-n slava

Ce așteaptă de ani să te-arunce în hău.

Nu te teme, copilă, te-ntorci pe călcâi,

Cu fruntea-ți înaltă și ochi de safir,

Te strecori hotărâtă printre hoți și molâi

Și sorbi cu putere ofranda- elixir.

Provocarea o iei ca pe-o haină de schimb,

Și-noți prin speranțe și iluzii de…

nu știam cine ești și nici unde să te caut

dar trebuia să te găsesc

aveam ceva ce-ți aparținea – câteva clipe din mine

și niște ani

mânată de amintirea unei străvechi adorații

îmi îmbrăcasem simțurile în rochii de seară

pășeam spre tine

cu setea de aer a spânzuraților

dorința lăsa urme însângerate pe piele

flori roșii ca nerăbdarea

când te-am găsit era deja toamnă

totul începea să…