dimineți

[Nuta Craciun]

 

 

sunt dimineți când simt greutatea
nopții între umeri
umiditatea ei letargică
lumina e-o absență nesfârșită în care
gândurile-mi zboară ca liliecii în zig-zag

sunt dimineți când simt că mă destram
ca un fum alb și subțire pierdut în deșert
semnul acela firav care amintește
că există undeva în univers o viață rătăcită

am fost învinsă
sau poate era timpul să fiu singură

[Nuta Craciun]

Mulțumesc, Chris! 

[Chris]

foarte frumos!

[Nuta Craciun]

Lisia, îți mulțumesc de comentariu. Da, poate e păcat să spunem că am fost învinși din moment ce încă putem scrie și încă ne putem bucura de atâtea lucruri. O să mă străduiesc mereu să păstrez în poezie o poziție etică, creștinească  pentru că știu că există o responsabilitate cu adevărul chiar și în poezie, și pentru că deși inspirația unui poet vine din real, cred că cerul se deschide uneori pentru ca el să poată comunica cu oamenii, cu acei oameni care îi înțeleg limbajul. 

Pace și liniște în suflet, te îmbrățișez! 

[Nuta Craciun]

Grig, mă bucur că te-ai regăsit aici, în aceste versuri. Da, exact așa simt și eu, dimineața parcă e un pic mai greu să ne ridicăm și sufletul odată cu trupul din așternutul nopții. Dar suntem vii și trebuie să fim recunoscători pentru asta!

Mulțumesc tare mult de empatie! 

[Nuta Craciun]

Mulțumesc, dragă Mirela! 

Sunt versuri încă sub lupa exercițiului de aceea voiam să le văd cu ochii voștri, mă bucur că ți-a plăcut!

Te îmbrățișez! 

[Nuta Craciun]

Dan, mă bucur de semnul tău pentru că te citesc mereu cu mare drag și un cuvânt de bine de la tine, este important pentru mine! Îți mulțumesc! 

[Nuta Craciun]

Alex, dimineața durerea se trezește odată cu noi, dar deja cunoaștem mai multe metode de îmblânzire! :)

Mulțumesc frumos! 

[Nuta Craciun]

Gina Zaharia, versul meu e un exercițiu zilnic de adaptare la viață, cam așa scriu, cu acest gând în minte. 

Îți mulțumesc pentru semnul tău prețios! 

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, deosebit, Nuța! Fiecare moment din viața noastră se află acolo cu un scop. Fiecare moment e premergător altuia pe care nu-l știm, care va urma. Așa că niciodată nu trebuie să spunem am fost învinși.

Te-am citit cu mare drag!

[Grig Salvan]

Sunt dimineți în care parcă noaptea nu ne lasă din brațele ei reci și molatece, când parcă nu intrăm în viață cu elanul și determinarea care ar trebui pentru o ființă vie, când apăsarea ne domină, îndoiala și remușcarea parcă sapă în suflet, singurătatea accentuând starea. Într-un atfel de text, mic, dar dens, ne regăsim, cred, cu toții.