dar am zis să nu trezim spiritele

[petrut dan]

totul decurge conform planului
planetele nefericite ce afectează soarele luna sau horoscopul
prin corp sau aspect
negativ
arată pe cel născut atunci ca având o viață scurtă și
bolnăvicioasă

lumea se roagă pentru moartea
lui putin
nu-i pasă sau cel puțin lasă să se înțeleagă
latura umană a revoluției nu-și va îndeplini niciodată scopul
așa cum are nevoie de instrumente precise
să afle de ce cinci luni nu se va putea apăra sau ascunde

număr firele de tutun pe care muma le pune la uscat
pentru diavol
orice amestec uman are alt înțeles
dar încurajarea înflorește precum mucegaiul la colțuri
închid ochii să-mi pot imagina predica de pe munte

bărbații din neam au cerut să iubească
eu ca cel mai mic dintre ei abia așteptam să le ridic sămânța
în lipsa aproapelui meu am băut cât a ținut confuzia
apa transformată în vin își pierduse răbdarea

mi-am căutat prietenii și cei care îmi poartă sâmbetele
mai mulți sunt cei care plâng la sfârșit decât
nevoitorii rugăciunii lipsiți de speranță
deși nimic nu are trecere mai mare decât sângele omului

așa cum niciun locuitor nu va rămâne viu
poarta cetății va supraviețui și niciun ales nu va mai întreba pe altul dacă este străin
omul materialist își va afla începutul dar nimic nu va crede
până când țările vor semna același tratat surprinse
de lumina soarelui ce le va sta la picioare
precum iarba uscată

de cealaltă parte dragostea ține moartea în brațe
să nu se amestece

 

 

[petrut dan]

domnule Culiță Ioan, vă mulțumesc, un comentariu concentrat, revigorant pentru care vă mulțumesc, cu stimă!

domnule Mihai Katin, de fiecare dată, realizez cât de bine aprofundați textele pe care le comentați și mă bucur că vă opriți și în pagina mea, considerație!

domnule Valeriu Anghel, frumoase cuvinte, o să le notez, cu respect!

Mihaela, mulțumesc frumos de vizită și cuvinte, drag!

Alex, ma man, mulțumesc de trecere, cu prietenie!

Lisia, mulțumesc pentru alăturare, eu cu Marin Sorescu, Nikos Kazantzakis (autorul Zorba Grecul), Milos Forman (regizor Tăcera Mieilor, Zbor deasupra unui cuib de cuci) și  John Travolta ne sărbătorim în aceeași zi, deci apreciez trimiterea poetică și mă bucur că textul meu te-a îndemnat la această asociere! Foarte frumos poemul pe care l-ai inserat și îți mulțumesc pentru acest comentariu poetic și plin de căldură, my lady, cu drag!)  

[Mihaela Popa]

Un poem de înaltă ținută și complexitate, așa cum ne-ai obișnuit, care îndeamnă la analiză, fiecare strofă sădește atât de multe idei încât daca le-am analiza pe toate cred că s-ar scrie vreo câteva zeci de pagini bune, atât în latura filosofică, politică cât și literară.

"... țările vor semna același tratat surprinse
de lumina soarelui ce le va sta la picioare"

bine ar fi să fie PACE

citit cu drag,

Mihaela

[bolache alexandru]

Da, Man! Se pare că totul decurge conform planului... O poezie despre lumea de azi cu marile ei probleme și nu mă refer numai la război ci și la falsitatea prieteniei precum și adorația materialului în detrimentul valorilor spirituale. Sperăm că țările vor semna un tratat înainte de a avea soarele la picioare...

[Vasilisia Lazăr]

de cealaltă parte dragostea ține moartea în brațe
să nu se amestece

Când moartea îți suflă în ceafă, când lumea se destramă în jurul tău, dragostea rămâne singurul fir de lumină pe care îl poți toarce. Versurile acestea pe care le-am citat sunt realitatea – cea trăită, visată sau imaginată – iar adevărul este că, în preajma morții, instinctele vitale din noi se acutizează. Oricât am înconjura-o cu o rețea de acte și de gesturi culturale, iubirea (în dimensiunea ei erotică) pornește de la o pulsiune devastatoare, care încearcă să covârșească spaima de sfârșit, de dispariție. Au mai spus-o și alții, cu alte cuvinte, dar la fel de frumos ca tine și aș cita, în acest sens, un poem tare drag sufletului meu, al lui Marin Sorescu, un poem decupat din aceeași înfrigurare fierbinte a realității:

Zidirea în dragoste

Vino,-nsetaţi de curgerea eternă,
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Şi peştera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.

Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.

Afară este viscol şi e ură -
Îmbrăţişati cresc ţurţurii în plete
Timpul s-a-ntors cu faţa la perete
Şi pân' la viitoarea picătură -
Un secol e şi tu îmi dai o gură
Ce ţine şi de moarte şi de sete.

Poemul tău e mult mai complex, dar am preferat să mă opresc asupra finalului care mi-a plăcut și m-a impresionat în mod deosebit.

Întotdeauna te citesc cu drag, dar și cu uimire. Felicitări!

[Valeriu Anghel]

„Când moartea mă va lua de mână, te voi ține cu cealaltă și îți voi promite că te voi găsi în fiecare viață viitoare.”

Excelent poem!

[Mihai Katin]

închid ochii să-mi pot imagina predica de pe munte   da,este  un  util   exercitiu  al   imaginatiei

bărbații din neam au cerut să iubească
eu ca cel mai mic dintre ei abia așteptam să le ridic sămânța
în lipsa aproapelui meu am băut cât a ținut confuzia
apa transformată în vin își pierduse răbdarea    eeee,aici   un  dracusor   devine  teribil   in metafore  si   imagini!

așa cum niciun locuitor nu va rămâne viu
poarta cetății va supraviețui și niciun ales nu va mai întreba pe altul dacă este străin  pentru   cei    calatori   prin  propria   trecere   diurna

omul materialist își va afla începutul dar nimic nu va crede
până când țările vor semna același tratat surprinse
de lumina soarelui ce le va sta la picioare
precum iarba uscată    o   sentinta  finala? nu ...poate  poate  un  moment  cand  intelepciunea  ne  ghiceste  in  ghiocul  de suflet...

cu   multa  pretuire!

[Culiţă Ioan Uşurelu]

O lectură complexă, solicitantă, dar excelentă. Te stoarce de emoții și te ține ancorat în poveste. Felicitări!