Şi aşa a rămas un semn din lemn

O amuletă a anului 1540, cu bolta

De frunze, pe piatra prea albă.

Peste vad nimicuri, nisipul unui râu

Şi semnul, lumn tăiat, de glezne

Să-l atârn şi să încerc la păsări

Mai iuţi s-ajung când ceru-i roşu

Şi încălţările din galbene argile arse

Ornate cu figuri de zei şi cu fecioare

Şi cu miros de busuioc, un talisman

Pe piept cu drumul mare, când noaptea

Şapte cai, prin porţile…

Am pornit pe Calea ta spre vest

După ce mi-ai arătat sensul cerului

Și imnuri de slavă mi-au amintit unde ești acum.

Cu iubire am trecut prin poarta dintre lumi

De două ori pe zi.

Deasupra timpului te-am aflat eroic

Și m-am întors spre răsărit

Să te salut

Cu respect!

Dintr-un

fel de indiferenţă

cu totul nedesluşită,

frământat de îndoieli,

privea în gol.

Rămânea

cu ochii în tavan

palpitând de emoţie

la gustul în tihnă

din dulceaţa

unei zile liniştite.

A quiet…

ce știi tu

ce știi despre mine

tu osândit al obsesiilor…

Ce paradis sans limites - Irina Lucia Mihalca

                 Traduction par: Laura Lucia Mihalca



Donne-moi la main, mon cheri,

Donne-moi la main

Pour…

Peisajul pictat în câmpia din noi



Priveşti în oglinda câmpiei din noi,

priveşti

şi continui obosit drumul,…

Dalta vremii ciopleşte noaptea dăruirii, 

iar infinitul scrie povestea tristă, 

a unor diferite jumătăţi. 

Ca două entităţi saline, 

ne devoră pieirea… 

curgându-ne pe o cale de plin topit. 



Sorbi-voi roua 

în pizma brumei, 

atât de rar; 

cât să-ngălbenească alfabetul pâinii…

METAFIZICĂ  A  ŞANSEI

răstigniri de silabe între Ană şi Evă

îmi ceri să locuiesc

trupul acesta

reformată eva întinde falangă de ispită

oasele fac din gânduri

colac de salvare…

duminica cerul se odihneşte

soarele îi spune poveştile de peste timp

cu poveştile triste cerul naşte nori cenuşii

atunci sunt ploaie şi-mi iubesc pădurile

pe frunzele copacilor mi-e drumul

ţin calea prin râu

să ajung în mare

acolo inima mea bate veşnic în inima ta

toate suspinele de dor sunt valuri

la ţărm lacrimile devin pietre

nemuritoare

mângâiate de soare

duminica cerul se…

Dacă şi acum după fiecare cuvânt

Îşi trage sufletul, după ce a scris

Tubaj cu şarpe, a fericit brăilenii.

Pe ochii ei albaştri, pe mări la vânătoare

Ea ar vâna corabia. Cu arma cu trestie

De argint nemilostiv, potrivit calendarului

Să ridici viaţa unui sitar, desfrânează-te

În foşnetul pliscului cald, în prima noapte

Părul şi-ar umple cu alice.

Într-o flacără, într-o colivie lacustră

Deasupra osemintelor pe…

Exprima

delirul simţurilor

rărind cuvintele

cu trupul răsucit.

Cântărea

fiecare silabă.

Weight delirium

Was expressing

the delirium of his feelings

pacing the words

with his twisted body.

Was weighing

each…

de câte ori ne vei ucide

mă vei iubi

pe dinlăuntru și pe dinafară

înainte și înapoi

în flux și reflux continuu

până când nimic nu va mai fi cum a fost

până când nimeni nu va putea ști

de unde ai început și unde ne sfârșim



ai să treci prin mine până când facerea și moartea plutesc în tine

și ai să mă rogi să îți opresc inima pe limbă

ca să o sărut în fiecare vocală și consoană



ce zvâcnet iubitule

ce gol…

O haită nesătulă ne sfâşie făptura,

Li-s sufletele noastre  adevărat festin,

Dar vezi, acum din inimi rămâne numai ura

Şi îngerii departe de toate se aţin.

Cu fulgi de disperare ne ninge prin iubire  ,

 Pe cerul tău albastru nu mai e nicio stea,

Iar cu eliberarea cea mai presus de fire

Primeşte totodată şi graţierea mea.

Te iert de neputinţa de-a-mi fi mereu aproape,

Tu exilata sorţii, deşi…

Vocea-i

s-a pierdut

într-un fel de murmur

nelăsându-i nici măcar

o clipă de gândire.

Roşu ca para focului,

se lăsa pătruns

de răcoarea vântului

cu evenimentele

ce se încâlceau

în măsurători ale timpului

peste pleoapele-i grele

să judece fără părtinire,

să fie ce a fost…

Era pus pe…

n-am ținut cont niarne*

de cuvintele ce acoperǎ stratul acesta  de frig

chiar și o vocalǎ în plus

poate stârni mai mult orgoliu

împrǎștiind aerul dintre noi

viscolindu-l în nǎmeți de tǎceri

degeaba umblǎm  prin întâmplǎri cu ochii deschiși

pe buze oricum revin aceleași cuvinte…

în viaţă fiecare are drumul lui

şi când o nouă experienţă-apare

e un motiv răvaşul destinului

să nu crezi că-i doar întâmplare …

ce-i realitatea

dacă nu  un "armasar  făcut

ţânţar"

miracolul Divin…

Toţi îi spun cioplitorului în piatră artist

Deşi taie în carnea pietrei

Nu îl numeşte nimeni

Măcelar sau asasin

E doar artist

Atât

Sap adânc

În timp sap după cuvinte

Cum sapă groparii în cimitir

Să închidă corpul mort în pământ

Şi nu sunt gropar

Deşi închid şi eu

Cuvântul într-un sicriu numit

Poezie

Sau încerc

Măcar

Sap adânc

Cum sapă căutătorul de aur

După lumina metalului

Îngropat

Şi nu…