cuvintele mele încă trăiesc

[Romita Malina Constantin]

de câte ori ne vei ucide
mă vei iubi
pe dinlăuntru și pe dinafară
înainte și înapoi
în flux și reflux continuu
până când nimic nu va mai fi cum a fost
până când nimeni nu va putea ști
de unde ai început și unde ne sfârșim

ai să treci prin mine până când facerea și moartea plutesc în tine
și ai să mă rogi să îți opresc inima pe limbă
ca să o sărut în fiecare vocală și consoană

ce zvâcnet iubitule
ce gol absolut

sunt aici și totuși nu mă poți atinge
mâinile mele croiesc în tine primele haine de bal
ce năvalnică primăvară te adaugă
ce tandru și sălbatic mă lipesc
am să te înving cu umplere
suntem prea frumoși ai să strigi
și nu te pot cuprinde

cum îți tremură bărbia și cum mă picuri
de parcă florile și copacii și casele
nu pot trăi fără suflarea mea
am putea fi două distanțe într-un punct
am putea recompune soarele

ne vom iubi deopotrivă în lumină și în întuneric
și ai să mă aștepți ca pe un blestem dulce
ca să te am în panza de păianjen

din povestea noastră nu vor lipsi oglinzile
ai să te întorci și ai să pleci prin ele
până când vei inventa un dans cu pași din ce în ce mai rapizi

suntem

suntem mai mult decât știi
suntem pacea și războiul ei
iubitule

[Romita Malina Constantin]

Nuta,Mihaela semnele voastre ma bucura enorm

[Romita Malina Constantin]

cum ma mai ,,dezmerzi '' si tu Ioan cu aprecieri care imi dau aripi...

multumesc!

[Nuța Istrate Gangan]

până când nimic nu va mai fi cum a fost 
până când nimeni nu va putea ști 
de unde ai început și unde ne sfârșim

recitit cu placere:)

[Ion Lazăr da Coza]

Tare frumoasă poezia. Împletirea aceasta de EI-EA, de EL-EI dezmiardă „papilele” poetice.

Încântat,

da Coza