Și dacă tac,

Nu-nseamnă mai nimic.

Te-aud, te-ascult,

Sunt totuși lângă tine

Deși îți par departe.

De nu-ți vorbesc

Chiar nu sunt supărat,

N-am chef de ceartă,

Te rog, privește bine

Cât îți sunt de aproape.

Nu m-am schimbat

O clipă.

Orice mi s-a impus

Eu am uitat în pripă,

Iar tu, mi-ai fost de-ajuns.

Mi-e dor de o tăcere

Ochii fixați în ochi

De-un pic

De mângâiere,

Să regăsim plăcere

Că încă,…

fiecare sărut e calculat pe secundar

unul tu, unul eu.

pijamalele noastre, așa de pure

că tușim de la atâta detergent

liniștea lumii ne înfundă urechile

pescărușii se-aud ca niște unde radio slabe



suntem două blocuri șterse

pe care se proiectează neoanele

până și ziua, odată cu soarele

ne leagă o singură sârmă…

Eu nu am aripi,

poate nici n-am avut.

Sunt o biată pasăre de lut,

un desen în creion, pe hârtie,

rătăcit într-o lume albă, pustie.

Eu nu am inimă,

poate nici n-am avut,

sau, dacă da, n-o fi bătut.

E o pată de sânge uscat,

ce s-a scurs în pământul crăpat.

Eu nu am umbră,

poate nici n-am…

parcurg lumea pe jos mai mult decât ceea ce vreau mă feresc să nu repet vreun cuvânt din cele de pe ziduri am înțeles nu există prostie mai mare decât un te iubesc scris cu înfrigurare îmi doresc tot ce e mai bun pentru tine și durerea ta de cap să încetinească timpului îi propun un țărm salvat de furia valurilor din cap până în picioare peștii mă fac să miros a baltă și stuf nu mă pot lăuda cu pușcăriile comuniste altfel aș face din nou liceul ți-aș scrie pe un perete iluminat tovarășul…

ai dat jos pielea lunii; acum o ai pudrată

piersiciu de soare

transpirație de adolescent, ca un ceai de ghimbir

ți-a crescut și barba de două zile,

urmă de cărbune întins pe-o schiță

tu ai iubit

odată cu mine

pentru prima oară, printre baloane de săpun

*

ne-am culcat mașina într-un câmp sufocat de gălbenele

te-am întrebat ce floare vrei să fii

ai zis - acolo

de ce? că-s toate la fel

o, dar nu e așa…

Pe geana umedă a unui fluture, zbor mioapă de moarte și de viață.

Îmi picură pe cuget din întruparea crudă, ce an de an miracolul înalță,

Mi-arată cum din lumeni dalbi mănunchiuri descântă văzduh și țărână,

deoache egal bordei și palat, îmbibă-n corpusculi iubirea de mumă.

Plutesc mai apoi spre bolta de-argint când lumea cât bob se așterne.

Sunt înger, sunt drac, nălucă firească, devin dumnezeu care…

https://dumitruichim.com/2024/10/02/aurora-ontario-sau-despre-privire/

Curg stelele și-mi preling pe geam

istorii de gheață

este atât de frig în mine

încât sângele îmi rătăcește nebun,

sărind zile lungi, galactice

simt o frică sinucigașă

care bate la poarta realității

cerșindu-mi intrarea.

Unde vrei să te duci, umbră descreierată, 

spargi iluzii în ritmul dominoului,

arunci sentințe peste trecut

ca și când viitorul e doar o pajiște albă?

Cu dinți și gheare…

’’A venit aşa, deodată,

     Toamna’’ viselor târzii,

         printre frunzele din vii,

             într-o haină colorată.

             Pălăriei, peste plete,

        îi atârnă lung un şnur,

     tare-aş vrea ca să il fur

să-l pun şirete la ghete.

Ea-mi zâmbeşte, jucăuşă,

     că de vară m-a scăpat,

          eu îi spun, mai apăsat,

              colţii brumei bat la…

Rumeg iluzii din trecut

Împins de propria-mi ființă,

Refuz la talgere de lut

Hipnotizat de conștiință.



Ca un pustiu m-arunc în gol,

Dorind să dau de infinit

Și frânt de propriu-mi destin

Nu recunosc că am greșit.



Mă bat cu timpul nesătul

Și strig de parcă-mi ies din minți,

Cuvinte grele de ocară

Vorbesc până și celor sfinți.



Sub straie de culori alese

Ascund un suflet păcătos,

Râzând hidos când văd cum…

În orașul ăsta plouă

Cu trei amintiri deodată:

Una are casă nouă,

Alta e mereu

plecată,

Iar cealaltă se preface

Că nu-i pasă…

Am simțit o durere

Și am dus vârful limbii,

Ca pe o mângâiere,

Să-mi alin măseaua

Ce mă însăgeta până-n suflet.

Dar nu era acolo,

Mă durea umbra ei.

Atunci,

m-am prăbușit în gânduri:

Când mă va durea capul

Și voi duce mâna la frunte,

Dacă nu va fi acolo?

Voi fi un om fără cap

Care va umbla liber prin lume?

Căci de murit

Nu am de gând,

Nu încă.

Și când îmi voi simți timpul,

Am să vă strig…

Ai fost regina înainte

Să fii salcie

Şi eu podul de pin roşu

Pe care te simţeam copila pădurarului ce avea un câine

Ce  lătra  anunţându-ţi venirea... 

Treceai ușor,cu  teama de a nu  privi

Cu ochii mei,

De a nu  iubi

Cu inima mea,

Ce mult mă strângeai la piept,

Alergam împreună prin poienile cu zâne verzi

Și piticii adunând ceara stelelor stinse în urma noastră

Până când

Au început…

Septembrie-i târziu pe-afară,

Frunza e plină de fiori

Și iar se-adună în cămară

Fructe cu miros de flori.

Spre apus, în cete, norii

Fac umbrele peste creste.

Tot mai reci se-arată zorii

Care scriu altă…

Hai să jucăm șah!

Tu cu viața ta,

Eu cu a mea.

Mutăm pe rând.

Șah la inteligență!

Îmi spui.

Pășesc peste o pătrățică,…

Dai cu nasul în mine dragoste

și te faci că nu mă vezi

cum s-ar zice ai orbul găinilor

numai că nu cotcodăcești 

și nici nu faci oul de aur

Doamne-ferește

totul te lasă rece

(mai ceva ca un cimitir ambulant)…

bărbații privesc cu invidie

sunt genul care promovează arta conflictele economice

progresul relațiilor

sexuale

misterele din cerul atât de aproape încât mi-e teamă să nu-l stric

cu mâinile goale

greierii umblă ca după mort

de parcă s-au trezit cântând

la beție

în loc să-mi fac de cap cu femei precum un băiat de oraș

colind bibliotecile

desigur asta nu mă face mai bun dar câștigul…

frunza galbenă

sabia lui Damocles

în cădere liberă

Costel Zăgan

Din specul mă scrutează cu-aspectul buhăit

doar suvenirul trist al chipului trecut,

Frumos îndrăgostit, acum urât acut,

Schimonosit de timp și tot ce n-am avut.

Mă înfioară gândul că pasul următor

este final și …n-am decât să mor.

Ce visuri să mai năzui? Ce am de așteptat

când semnele arată capitol încheiat?

Mi-aș vinde sufletul pe-un corp mai tânăr!

S-o iau de la-nceput, anii să-i număr.

Să nu-mi mai fie statul o…