Ai fost....

[Mihai Katin]

 

Ai fost regina înainte

Să fii salcie

Şi eu podul de pin roşu

Pe care te simţeam copila pădurarului ce avea un câine

Ce  lătra  anunţându-ţi venirea... 

Treceai ușor,cu  teama de a nu  privi

Cu ochii mei,

De a nu  iubi

Cu inima mea,

Ce mult mă strângeai la piept,

Alergam împreună prin poienile cu zâne verzi

Și piticii adunând ceara stelelor stinse în urma noastră

Până când

Au început vânătorile

Şi n-ai vrut să fii căprioară, nici eu cerb.

Mi-au crescut aripi de şoim

Să pot străbate regatul în care

Te-ai zămislit prinţesă apusului de mărgean,

Ce mult aşteptam să vii

La ferestrele unde vorbeai cu Luna,

 Îţi luam cuvintele

Şi le purtam în pustiul selenar,

Din ele să crească iarba albastră prin care

Să se ascundă iubirea ce nu mai ştia

Câte nume avem,

Câte glasuri sau de ce

Uneori ne rămâne o umbră plutind uşor peste anotimpuri

Până la găsirea altui chip şi altor paşi,

Ai fost regina şi eu potirul

Din care buzele tale sorbeau uşor,

Ai fost prea frumoasă şi eu luciul de oglindă,

Te ştiam atât de mult încât

M-am zidit în pereţi şi trepte

Să-ţi fiu pretutindeni aproape,

Acum regatul nostru este cât un ocean,

 Cât un cer de stele inimi,

Ne ascultăm valurile,

Ne privim nisipurile şi visăm

Cum prea singuri trecem de noapte

Încoronaţi în ultima nemurire.

 

 

 

 

[Monica Pester]

Pe această iubire nu o chemi din amintiri. Ea nu își găsește locul în podul cu jucăriile uitate și pline de praf, la care te mai uiți din când în când cu nostalgie. Această iubire nu are trecut și nici viitor. Este trăită intr-un veșnic prezent ce survolează galaxiile, in̈ infinită lor frumusețe și diversitate, ingenunchind astfel, timp și spațiu prin îngenuitate și puritate. 

Admirație!

D-le Katin,

  

[bolache alexandru]

Iubirea, nemuritoare iubire cântată în versuri de o deosebită frumusețe!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Sensibil și frumos! 

[Grig Salvan]

Un fel de legendă a doi îndrăgostiți, o magică poveste de iubire, poveste construită din elemente pământești și cosmice legate într-un univers straniu, cu legi și mișcări fantastice, univers fabulos, în trecut, cât și azi...

[petrut dan]

Un poem robust, te trece prin stări de care poate nu erai sigur, dar lectura este incitantă, cu stimă!

[Mihaela Popa]

frumos, frumos, frumos!

[Ada Nemescu]

Un regat, CUVÂNTUL în sine...

aici, așa o reuniune de energii, în cuvinte potrivite, și de undeva o muzică,

care din suflet se simte că vine... Iar visul nu știi unde începe, și până unde...

Cum prea singuri trecem de noapte

Încoronaţi în ultima nemurire.

cu prețuire, aDa

[Mihai Katin]

multumesc  mult   pentru   acea  intrebare:cine  nu  m-ar  citi?....da,poate,uneori   bogatia  are  pretul   smereniei,cine  intelege...multumesc  Gina  Zaharia....

[gina zaharia]

Regatul acesta numit viață are puterea de a aduna amintiri dragi. Iar dacă mai sunt și așezate în versuri, așa cum frumos procedați dvs., strălucesc. Cine n-ar dori să se plimbe sub bolta înstelată, cine n-ar vrea să retrăiască o doză de frumos, așadar, cine nu v-ar citi, dle Mihai Katin?

O binecuvântare acel ocean, valurile sale cântă! Sunteți bogat!