Un om

[Dumitru Mocanu]

Rumeg iluzii din trecut
Împins de propria-mi ființă,
Refuz la talgere de lut
Hipnotizat de conștiință.

Ca un pustiu m-arunc în gol,
Dorind să dau de infinit
Și frânt de propriu-mi destin
Nu recunosc că am greșit.

Mă bat cu timpul nesătul
Și strig de parcă-mi ies din minți,
Cuvinte grele de ocară
Vorbesc până și celor sfinți.

Sub straie de culori alese
Ascund un suflet păcătos,
Râzând hidos când văd cum altul
Cârpește buzunarul ros.

Rămân indiferent la toate
Crezând că sunt nemuritor,
Mă-nec în fumuri de țigară
Amestecat cu alcool.

Și prins în goana după bani
Alte valori nu mai rodesc,
Grădina-mi plină de vampiri
M-a dezvățat să mai iubesc...

Dar obosit, mă prinde vremea
Cum număr anii goi și grei
Și-atunci mă-ntreb zâmbind ironic:
Unde plecaţi frumoşii mei?

Ce trist acum, privindu-mi umbra
Rănită sub un fraged scut.
O, Cerule, mai dă-mi o viaţă
Şi scapă-mă de-acel trecut!

Ca toamna, dacă-aș fi cuprins
C-un galben tremurat, pământul
Printr-un sărut, ar fi uitat
Să-mi lase testament mormântul...

Azi singur stau la poarta veche,
Cu munți alunecând pe spate
Și gânduri – migratoare păsări
Spărgându-mi ziduri din cetate.

Şi necinstindu-mi soarta stearpă,
Înmoi durerile în rom
Purtând pe umerii titanici
Fantoma unui simplu om.

[Dumitru Mocanu]

Vă mulțumesc tuturor pentru vizită și aprecieri!

[Chris]

nu mai spun si eu ce deja s-a spus,

cu placerea lecturii,

[Monica Pester]

Mesaj prea scurt pentru un text atât de lung. Scurtat, va accentua ideea

  

[bolache alexandru]

Voi lăsa un semn de lectură. Din punctul meu de vedere poezia mai trebuie lucrată.

[gina zaharia]

Aspecte din cotidian, versificate, care s-au așternut ca o mărturisire firească, sinceră. Nu știu dacă durerile înmuiate în rom  sunt insesnsibile. 

[Dumitru Mocanu]

Vă mulțumesc pentru vizită și aprecieri!

[Grig Salvan]

Un poem în genul clasic, nu întrutotul original, cu elemente din poeții simboliști, români ori francezi, se regăsesc elemente din panoplia unui Bacovia, ori Baudelaire, dar îmbinate totuși original într-un portret de om concret, un om sisific purtând pe umeri povara, „cu bune și cu rele”.

[petrut dan]

Semn de trecere, cu drag!

[Dumitru Mocanu]

Vă mulțumesc pentru vizită.

[Stanescu Valentin]

Lung poemul, tristă soarta... să fim boemul trăindu-şi arta

 

’’Un om’’ mă-ncântă deci sunt om

prefer trei ceaiuri decât rom...