Paște capra cea lălâie

mineralul neforabil

din masivul pășunabil,

opintindu-se-n călcâie.

Regatul ruginiu, în depărtări,

așteaptă lacom norii violeți;

Amurg de basm topit în patru zări

le este zborul zmeilor semeți.

Străbate zări poemul purpuriu,

versificându-și verbul pe zăpezi,

iar raze de-ametist căzând târziu

revarsă umbre lungi printre livezi.

Se-mbracă lujerii uscați și goi

cu luciul pietrelor de liliac;

Din…

Plouă vânturel de seară,

stuful murmură bolnav;

Toamna asta ca o gheară

scormonește-n lut jilav.

Înnoptai pe geana serii;

Ochii stele-mi scăpărau

prin câmpiile ce merii

floarea-n mine-și scuturau.

Încerc să plutesc și, aproape,

tălpile mi se desprind

din iarba umedă,

din tainița bulgărelui de humă;

Ce soare iradiind amurgul din mine și

vântul ăsta tomnatic,

încetinindu-mi sângele prin rădăcini,

cum timpu-și termină nisipul!...

Simt cordonul ombilical împotrivindu-se

- firescul, lacrima asfințitului 

ce-mi cade ca plumbul unei…

Sub unduiri de sălcii dunărene

nălucile s-au oploșit flămânde;

Și, sfredelind cu ochii goi prin unde,

înșiră setcile pe vis de mrene.

Teleleică umblă Moartea

prin scaieți de-ntinse neguri,

vremea croncăne a cioară

prin pădurea vestejită.

Își încurcă pasul - târșul -,

înjurând prin udătură;

Coasa ciuntă și-o aruncă

în urzeli cu gust de putred;

Picuri mari de rouă rece

se preling pe fața-i bleagă

și se pune-n cur pe-o cioată,

ronțăind ciuperci pestrițe.…

Băţ sfredelitor printre palme,

fusul focului pătruns în ochi de lemn,

fir alb şerpuind universul scânteii;

incandescenţe nocturne - cerbul jarului,

nălucind prin descântecul carnivor al şamanului.

Coarnele lui, prăsele ascuțișului de silex

și fluiere despicând noaptea ultimului boncăluit;

Incantanții ireale și zori sîngerând

orizontul - amprenta adâncă a vănătorului.

Oale ceramice…

Printre colonii de soare,

cu gust rânced de migdal,

trece-nfiorată boare

- inculpata de cristal.

Aș da nopților de-albastru

zborul zmeului sihastru;

Licăriri, incandescențe

unduiesc pe raza moale,

împletindu-mi lunga cale

răsărită-n transcendențe.

,,A răsărit un lan de maci,

ca o ciumă roșie, pe câmp!'',

strigau înnebuniți cei cu iernile-n suflet

și cu sânurile goale de flori.

Ascuțeau coasele lor mari până la cer,

scuipându-și în palme cu ciudă.

,,Ce flori sunt acestea de tac sângerându-le culoarea?''

se întrebau mirați și râzând cositorii de purpuri,

așezându-le-n snopi.

Departe, zorii tremurau…

Cu ce înflăcărare se cântă în Oaxaca**,

de parcă toată frumusețea-i topită-n glasul

florilor de cactus, apei susurânde, păsării de-nalturi,

pădurilor foșnind nahuatl - tâlcuitoare doruri!

Se zvârcolește șarpele cu pene, Măritul Quetzalcoatl,***

când buzele de vânturi, ce curg balade fluorescente,

transformă chip pătruns de soare și sâni tânjind la piscuri

în ochi ca de eclipsă ce negrul…

Câmpia cu stele violete

- nemuritoare flori îmbrățișând urzeli de ierburi -

îmi pare univers de suflet, o vastitate a frumuseții,

de-aici, de pe dealul cu nume de soare,

unde rădăcini îmi pătrund prin vertebre.

În urmă-i rămâne cetatea pierdută,

cu porți nesătule de aur și lume,

în față e câmpul și-un vultur ce zboară

pe-aripă de gânduri, spre locuri străine.

Nebunul ce-și poartă frunzișul în traistă,

flămând, zdrențuit, cu opincile sparte,

își târâie pasul spre creste de munte.

Acolo e vântul ce spulberă foamea

și sfinxul de piatră bătrân ca pământul,

e iarba de leac…

Prin orologiul razelor solare

curg pterozauri călători pe timpuri;

Își proiectează umbre pe nisipuri

cu-aripile de vânt - epoci hoinare.

Plouă-n Moesia* cu lacrimi de sfinți;

Pe troianele verzi, stejarii cuminți,

cu vechi rădăcini, se preling bizantin

prin frânte bazilici, în ritm sanguin.

Se spintecă naltul cu murmur de Christ;

Miroase a bahnă, a mir și e trist;

Se simte-n genuni torentul ce curge

prin os de martir - șuvoaie de sânge.

Se zbuciumă ploaia - cenușă de nori -…

O ceață densă vălurea vărsarea,

de parcă munți de cretă creșteau necontenit;

ocean de așteptare mi-era timpul

curgând pâclos prin venele de fluviu,

iar plajele pustii, cu cioate slute, - loc de murit.