Poezie suprarealistă

[Gabriel Cristea]

Paște capra cea lălâie
mineralul neforabil
din masivul pășunabil,
opintindu-se-n călcâie.

Cresc ciuperci imponderabil
prin pădurea care nu e;
Zdreanța-n ciotul de momâie
bântuie pământ flotabil;

Iar o cârtiță molâie,
prin văzduhul greu arabil,
sapă-n zori, iconfundabil,
după râmele din grâie.

Porci, prin timpul vulnerabil,
iscodesc câte-o gutuie;
Cad în zbor și iarăși suie
pân' la fructul caritabil.

Dracu' strigă la o gruie,
din abisul inflamabil:
,,Bă, găsesc ceva gonflabil
făr-aromă de tămâie?''

[Mihaela Popa]

ludic, proaspăt, amuzant

admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de plăcut popas.

da Coza

[Valeria Merca]

Spontan, imaginativ. Trist... în  același timp.

Cu plăcerea lecturii.

[Mihaela Suciu]

Lume de poveste! La noi e bine, deschidem robinetele de apă; la cel rece curge lapte, la cel cald, miere. :))

[Sofia Sincă]

Suprarealist, da, însă cu multe sensuri reale. Anapoda, de fapt așa cum se pot prezenta multe fenomene de azi.

Foarte bine surprinse cele la care te referi, cu mult simț sarcastic. Și prinse în umor negru.

Felicitări!

Sofi