Ne vedem la primăvară!

[Gabriel Cristea]

Teleleică umblă Moartea
prin scaieți de-ntinse neguri,
vremea croncăne a cioară
prin pădurea vestejită.
Își încurcă pasul - târșul -,
înjurând prin udătură;
Coasa ciuntă și-o aruncă
în urzeli cu gust de putred;
Picuri mari de rouă rece
se preling pe fața-i bleagă
și se pune-n cur pe-o cioată,
ronțăind ciuperci pestrițe.

,,Nu găsesc suflet și pace
prin această păduroaie!'',
își scrâșni în dinți amarul
Moartea molfăind țigara.
Iată, vine pădurarul
cu mustăți pân' la opincă!
,,Ce-mi călcași cantonul, babo,
fără zapis de la mine?'',
o-ntrebă nervos păgânul,
căutând chitanțierul.
,,Iaca, neică, mă preumblu
pentru hribi, pentru găteje!''
zise pezevenchia slută.
Și, holbându-se mai bine,
înlemni cu buza frântă.
,,Parcă sameni cu Turbincă!''
zise circumspecta babă.
,,Du-te dracu, fă, la muncă
și câștigă-ți existența,
io-s Ion de la Romsilva
și îmi zice-a lui Opincă!''
Îi lipi amenda-n frunte
Morții-fără-de-parale
și plecă pierdut în ceață.

Gârbovă și tot flămândă,
târâind rugina-n coasă,
se-ostenește prin hățișuri.
O neliniște-o cuprinde
și își pune ochelarii
cu-adânci funduri de sifoane,
citind foaia de hârtie:
,, Iar ți-am tras clapa, urâto,
ne vedem la primăvară!''

[Gabriel Cristea]

Mersi, dle da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Savuros.

da Coza

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Valeria, Mihaela, Lidia, pentru aprecieri și comentarii! :)

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru apreciere și comentariu!

[Lidia Pervu]

Imi place nota in care ai scris-o, Gabi, am citit cu mare placere!

[Mihaela Suciu]

Gabriel, citind titlul credeam că ne dai papucii... până la primăvară. :))

Imagini și versuri pline de umor, ironie caldă numai bună de citit în zilele friguroase. Această poezie mă duce cu gândul la o altă poezie, a lui Adrian Suciu, în care poetul pune moartea capră.

Drag!

[Valeria Merca]

Numai bună de pus în scenă! Nu lipsește umorul românesc de calitate.

Încântată de-o asemenea lectură!

[Sofia Sincă]

O versificație reușită - fabulă, parabolă. Eroii poemului sunt de fapt eroii din povestirile populare, aduse în contemporan. Ivan Turbincă se erijează în pădurarul de la Romsilva, iar moartea... rămâne pe poziții. Modul de abordare este delicios, tema bazată pe filosofia simplă a omului de la sat. 

Chiar dacă nu există rimă, poezia sună bine.
Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi