Cântec nahuatl*

[Gabriel Cristea]

Cu ce înflăcărare se cântă în Oaxaca**,
de parcă toată frumusețea-i topită-n glasul
florilor de cactus, apei susurânde, păsării de-nalturi,
pădurilor foșnind nahuatl - tâlcuitoare doruri!
Se zvârcolește șarpele cu pene, Măritul Quetzalcoatl,***
când buzele de vânturi, ce curg balade fluorescente,
transformă chip pătruns de soare și sâni tânjind la piscuri
în ochi ca de eclipsă ce negrul înfioară.
Ce patos e în cântec și-n versuri ce simplețe,
de se-nfioră macul din părul albăstriu
al tinerei codane - ecou de puritate din Mexic arămiu.
Războinicii-fantasme sărută iarăși cerul,
gătiți cu àripi albe și ciocuri vulturești,
sorbindu-i dulcea voce ce-ndeamnă la iubire,
la poftele trupești pierdute-n minerale.
Stă Soarele să curgă prin văile aztece,
de-apusul unei lumi, cu străluciri amare.
Doar glasul se ridică spre culmile-nghețate.
El trece mai departe, cu raze sângerânde...

Cu ce înflăcărare se moare în Oaxaca!

Notă*

nahuatl - limba nahuatl este de fapt un grup de limbi și dialecte relaționate, aparținând ramurii aztece a limbilor uto-aztece, fiind limbă nativă în Mezoamerica și vorbită de aproximativ 1,5 milioane de Nahua, în Mexicul central.
Oaxaca - statul liber și suveran Oaxaca este unul din cele 31 de state federale ale Mexicului, locul originar istoric al populațiilor pre-columbiene, având cei mai mulți vorbitori nativi ai limbilor amerindiene vorbite.
Quetzalcoatl - este zeul suprem în mitologia aztecă. El este întâlnit însă și în celelalte mitologii din Mezoamerica și este înfățișat de cele mai multe ori ca un gigantic șarpe cu pene, după cum ne arată și numele.

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Vasilisia Lazăr, pentru comentariu! Mi-a făcut plăcere să citesc aceste sentimente comparative, pe care , uneori, le-am trăit la rându-mi.

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, dle da Coza!

[Vasilisia Lazăr]

Citind, m-am gândit la un post de radio, din acela de departe, pe care-l asculți uneori, în nopțile de singurătate, post a cărui limbă n-o poți descifra, dar care îți lasă melancolia unor locuri străine, pe care n-ai sa le cunoști (poate) niciodată, dincolo de ele rămânând doar visul.

[Ion Lazăr da Coza]

Subiectul e exotic, interesant... Dacă reușeai și o muzicalitate a versurilor...

da Coza

[Gabriel Cristea]

Mihaela, să lăsăm seriozitatea în dolmene! :))

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru vorbele frumoase! :)

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Gabriel, pentru cântecul în limba nahualt: Xochipitzahuatl - Micuța floare (curios e că am găsit în versuri două cuvinte asemănătoare limbii noastre: apa și tata)

Valeria, eu mă bucur că ai ascultat. La comentariile mele toți au intrare, nu vă așteptați să fiu serioasă, sunt hazoasă, așa mi se mai iartă greșelile. :))

E minunat când găsesc persoane asemănătoare și de la care pot învăța.

[Valeria Merca]

Întâi m-a atras titlul. :)

Un atașament față de tradițiile mexicanilor, transpus liric într-un poem fascinant. 

Mi-am permis să accesez linkul trimis Mihaelei și l-am găsit în acord deplin cu versul tău.

Cu plăcerea lecturii

Mulțumim pentru explicațiile binevenite!

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc și eu, Mihaela! https://youtu.be/QJF3FMIcuIY

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Am  prieteni din America Latină și am cules - prin ei - frumosul trăirilor de pe acele meleaguri, învățând limba spaniolă. De-ați știi cât de mult ne asemănăm, spiritual și uman...