Încerc să plutesc și, aproape,
tălpile mi se desprind
din iarba umedă,
din tainița bulgărelui de humă;
Ce soare iradiind amurgul din mine și
vântul ăsta tomnatic,
încetinindu-mi sângele prin rădăcini,
cum timpu-și termină nisipul!...
Simt cordonul ombilical împotrivindu-se
- firescul, lacrima asfințitului
ce-mi cade ca plumbul unei plase
în abisul pâclos al lumii din coada ochiului...
Ce clar văd grăunțele ăstea firave - ale ierbii -
sărutându-mi sufletul pentru ultima dată
și cerul curgându-și veșnicia de aur
prin ochii-mi plini de soare!
Plutesc...
Adaugă un comentariu
Eu înțeleg această poezie ca fiind plutirea în momentul morții. Ce zici, Gabriel, sunt cu pluta? :))
Există terapia prin plutire, o modalitate prin care, făcând abstracție de agitația din jur, intrăm într-o stare de relaxre fizică și mentală care, mai apoi, permite minții să se primenească.
Frumoasă, îmbietoare plutire!
Fără virgule în v1, zic io.
Frazele, luate separat, sunt cam absconse.
da Coza
Mulțumesc, Mihaela, că-mi urmărești plutirile! Îți bântui pluta - ca prozaicul să devină scânteie lirică. :))
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Trăirile există aievea - ca tristețea amurgurilor!
Gabriel, ce fain plutești...
Sunt încântată, așa prozaic mă plimb cu pluta p-acilea! :))
În ideea suprarealistă, încercând fenomenul decorporalizării. Rămâne doar gândul, spiritul să hălăduiească printr-o descătușare a minții și imaginației poetice. Desigur, și cu farmecul descrierilor și trăirilor, încordate pe alocuri.
Structura poetică formată din bogăția metaforică duce la un poem adevărat.
Cu deosebita plăcere a textului,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE