Plouă vânturel de seară,
stuful murmură bolnav;
Toamna asta ca o gheară
scormonește-n lut jilav.
Norii-și scutură amarul
peste tufele în spin,
focul caută amnarul
nălucind prin căni cu vin.
Miruri se preling pe geană,
plopii-s răstigniți și goi,
cade-o frunză tolstoiană
peste zbor de pițigoi.
Gândul ruginiu îmi arde
pâlpâind în vatră jar,
struguri stafidiți pe coarde
lăcrimează în altar.
Plouă desfrunzit de seară,
ochi de geam s-a aburit;
Toamna asta ca o gară
mă-ntristează - nesfârșit!
Adaugă un comentariu
Mersi, Mihaela Popa!
fermecătoare toamna ta
Mersi, Cristian, ești amabil! :)
Mulțumesc, Valeria, pentru preafrumoasele cuvinte!
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă!
Un pastel de toată frumusețea, scris în fermecătorul stil, devenit familiar cititorului/ iubitorului de frumos.
Am citit cu admirație.
O toamnă bântuită de melancolii și metafore dulci-amărui, de combinați între lumină și întuneric, trăire și meditație. Timp de stat în casă și de meditat.
Vibrant, chiar dacă în tristețe.
Am citit și am apreciat,
Sofi
Frumos videoclip - versuri-melancolii de toamnă și muzica asta pariziano-argentiniană!... Mersi, Mihaela!
Dacă plouă e bine să ai o cană cu vin şi musai acoperiş: https://youtu.be/lA0jU0yftAg
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE