Lui Ion Lazăr da Coza

                                                                                                                         ai venit din lumină

                                                                                                                         ai dăruit lumină

               …

                                                    Tu-mi vorbeşti prin cuvinte.

                                                    Îţi vorbesc prin tăcere.

                                                    Ne-nţeleşi mai-nainte,

                                                    nu îmi dai, nu îmi cere !

                                                   Tu cuvânt, eu o stâncă.

                                                 …

Cum nu poţi să învingi un val, nici puterii vorbei rele

nu poţi să-i întorci cărarea către cel ce-o săvârşeşte,

decât dacă ai în tine-nţepeciunea vieţii grele

dusă prin hăţişul lumii, care Sufletu-ţi loveşte.

Calea Inimii urmează, adu-i adânc, tăcut…

când privesc în seară un arţar în floare

luna mă îngână cu tăcerea ei

să alung tristeţea urma ei ce doare

sufletul îmi cântă-n lan de ghiocei

vestind primăvara care o să vină

copac fără frunze flori aşază-n ramuri…

                    dropia se-nalţă greu pedulând din pene ...

               vrabia tot zburdă-n pom aripi larg desface

          se lansează-n zborul scurt tare e dibace

     iar când drumul e mai lung pluteşte alene

omului i-a fost odat’ zborul mare taină

centrul „g’’ atrofiat^*/ e doar o poveste

     zborul lui din omoplat doar în vis mai este

         …

                                                                                                                    A curs în calea mea Tăcere,

                                                                                                                    Cum în amurg tăcute cad

                                                                                                                    Frunzele…

Ce-a fost a fost şi n-are rost să judeci ce a fost anost,

nu te lăsa în gând acut, treci de trecut şi fă-ţi un scut

din veselie adăpost, din gluma bună fă-ţi un rost,

trăieşte clipa-n mod plăcut, aleargă, râzi ca renăscut.

Dincolo de gând şi fapte bucură-te-n zi şi-n noapte,…

                                                                        Într-o clipă, Clipa

                                                                       Umplu

                                                                       Apele şi pe eu şi pe tu

                                                                      Cu Tăcerea de Aur...

                                                       …

                                              gerul cel zurliu

                                                   pune în zori

                                                        în fereşti

                                                       gheaţa-n

                                                               flori

                                       …

                                                           de Dragobete

                                                          plini de văpăi

                                                            îmi zâmbesc

                                                                          ochii

                                                                              tăi

                                     …

                                                 crivăţ zvăpăiat

                                             din nouri smulgi

                                                          cristale-n

                                                              fum de

                                                                  fulgi

                           …

                                                                       Floare de soc. Sunt

                                                                       Vinovat că sunt poet

                                                                       Mânz scrum mirosind

                                                                                      Ion Lazăr da Coza ©

                                          …

                                                                                                                 Să ne grăbim

                                                                                   Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,

                                                                                    rămân după ei pantofii şi…

                                           Prea puţin tot ce-a rodit

                                      bucuria noastră!

                                Zboară, zboară tot mai sus

                           Pasăre albastră

                   şi ascunde în argint

               pe un mal de lună,

          ca-ntr-un mare labirint,

     Inima-mi…

                                                               pe lacul Snagov

                                                                   zi de februar’

                                                                   trei peşti din

                                                                                   apă

                                                                                    sar

                         …

                         împrejur mi-aduci tăcere

                    lin călcând prin iarba verde

               ca un val de mângâiere

          tainic visu-n el mă pierde

     peste mine paşi gândiţi

umbră limpede răstoarnă

c-un sărut nectar trimiţi

     peste buze mi se-aştearnă

          dar să nu grăbeşti secunda

               parfumul de a fi sau nu

                    cel îmbătat îţi este…

                                                         Neil Diamond

                                                        ai scris poveşti

                                                          încă mai scrii

                                                                    cât mai

                                                                         …

nu lăsa să crească-o groapă între inimile noastre

     când te-depărtezi de mine cu un gând de-o clipă scundă

          nu strica tot orizontul câmpului cu flori albastre

                rătăcind prin suflet hăul îndoielii ce abundă

nu-ndepărta un zbor de dor strivindu-i aripa c-un semn

     îţi dărui inima grădină în care să-nfloreşti etern

          din lujer trup spre floare gând la fericire te îndemn

                nu…

                    un tânăr minte luminată merge pe stradă zâmbitor

               vrea să cunoască lumea toată ce nume poartă ce visează

          şi-opreşte orice trecător

     el le vorbeşte de iubire de empatie gratuit

dar lumea-l crede-n nebunie... ce mai e lumea pe pământ?

     un sloi de gheaţă netopit...

          ’’nebunul’’ râde şi se duce iar lumea-l crede că-i nebun

                el mai…

                         dreptaciu-mi întinde laba ca un semn de mulţumire

                    că-i dau apă şi mâncare de trei ori pe zi plimbare

               se întinde să mă pupe având lacrimi în privire

          a trecut de paişpe ani pază strictă la hotare

     îmi e drag din cale-afară şi-l tratez ca pe un om

are ham şi-i sunt tutore se împiedică prea des

ochiul stâng e-n cataractă ochiul drept în glaucom

   …